ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantul T.V. a chemat
în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în
contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 9159 din 27 martie
2003, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de
refugiat, în sensul actelor menționate, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, prin sentința nr. 648 din 22 mai 2003, a admis acțiunea
formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9159/2003, emisă de
pârâtă. Totodată, a dispus obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului
statutul de persoană refugiată în perioada 1 ianuarie 1944 – 6 martie 1945 și
să-i acorde indemnizația legală, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu
prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la
acordarea drepturilor bănești.
Împotriva acestei sentințe,
considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii
Cluj.
Recurenta a susținut, în esență, că
intimatul a fost încadrat abuziv de către instanța de fond, în categoria
persoanelor refugiate, întrucât acesta nu și-a schimbat domiciliul, fiind
născut în localitatea Turda și nu a suferit persecuții din motive etnice,
localitatea Turda aparținând statului român.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a
născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 1
ianuarie 1944, în localitatea Turda, localitate de refugiu.
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie
1940 – 6 martie 1945, a suferit
persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații
enumerate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării
îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile
suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada
arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că
reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost
nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași
consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca
urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din
împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.
105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să
acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit
persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori
trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind
născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele
nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor
etnice.
Având în vedere considerentele de
mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de
recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj,
împotriva sentinței civile nr. 648 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Cluj,
secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 3 decembrie 2003.