ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4346/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 9159 din 27 martie 2003, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de refugiat, în sensul actelor menționate, fiind născut în refugiu. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 648 din 22 mai 2003, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9159/2003, emisă de pârâtă.

Totodată, a dispus obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului statutul de persoană refugiată în perioada 1 ianuarie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde indemnizația legală, începând cu data de 1 aprilie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj. Recurenta a susținut, în esență, că intimatul a fost încadrat abuziv de către instanța de fond, în categoria persoanelor refugiate, întrucât acesta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea Turda și nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Turda aparținând statului român.

Recursul este nefondat. Este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 1 ianuarie 1944, în localitatea Turda, localitate de refugiu. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 648 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2003.