ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3370/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3370/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
1117/2003, reclamanta G.M. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii a
județului Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 6957 din 22 ianuarie 2003
emisă de pârâtă și să fie obligată să-i acorde drepturile conform O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările
ulterioare, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor
normative citate, fiind născută în timpul refugiului, la data de 15 septembrie
1941.
Prin sentința civilă nr. 271 din 25
martie 2003 s-a admis contestația formulată de reclamantă, s-a anulat hotărârea
nr. 6957 din 22 ianuarie 2003 și a fost obligată pârâta să-i recunoască
reclamantei statutul de refugiat pe perioada 15 septembrie 1941 - 6 martie 1945
și să-i stabilească dreptul la indemnizația prevăzută de Legea nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare, cu începere de la 1 ianuarie 2003.
Împotriva sentinței a formulat
recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o astfel:
Deși Legea nr. 189/2000 în art. 1 și
H.G. nr. 127/2002, art. 1 și 2, prevăd în mod expres și limitativ categorii de
persoane care beneficiază de aceste drepturi, instanța de fond a admis cererea
fără temei legal, cu toate că intimata s-a născut la data de 15 septembrie
1941, în timpul refugiului părinților.
Pentru ca o persoană să dobândească
statutul de refugiat, în sensul actelor normative citate, este necesar ca
datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să își schimbe domiciliul
în altă localitate.
Intimata nu a suferit persecuții
etnice, localitatea Turda aparținând statului român.
Nefiind îndeplinite condițiile,
intimata, în mod nejustificat, a fost încadrată în categoria persoanelor
refugiate conform art. 2 din H.G. nr. 127/2002.
Instanța nu a avut în vedere că
Legea nr. 189/2000 prevede expres și limitativ categoriile beneficiare ale
drepturilor stabilite.
Argumentul instanței, în sensul că
s-au acordat drepturile pe motive de echitate, nu poate conduce la situația
adăugirii la lege.
Analizându-se actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Este adevărat că în actele normative
citate se prevăd expres și limitativ categoriile de persoane beneficiare, însă
așa cum instanța în mod judicios a raționat că cei născuți în timpul
refugiului, nu au fost excluși în mod explicit de la beneficiul legii, mai mult
deși nu s-a produs faptul strămutării și s-a născut în timpul și în localitatea
de refugiu a părinților, a fost supusă acelorași privațiuni de origine etnică,
ce au generat mutarea părinților săi.
Raționamentul instanței privind
considerente de echitate este corect atâta vreme, cât potrivit Constituției,
toți cetățenii sunt egali în fața legii, în caz contrar s-ar crea o situație de
discriminare.
Prin interpretarea legii nu se poate
susține că s-a adăugat la dispozițiile acesteia.
Constatându-se că nu sunt motive
care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 271 din 25 martie 2003
a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 octombrie 2003.