ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3825/2003

D E C I Z I A  Nr. 3825

Dosar nr. 4858/2003

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 27 octombrie 2002 pe rolul Judecătoriei Târgoviște,

reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Giurgiu a chemat

în  judecată pe pârâtul F.T., domiciliat în jud.Dâmbovița, solicitând obligarea

acestuia la plata sumei de 340.398 lei, reprezentând comisionul de 2% plătit

CEC de către reclamantă.

Prin

sentința civilă nr. 529 din 19 februarie 2003, Judecătoria Târgoviște și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu,

cu motivarea că pretențiile reclamantei decurg din plata ajutorului de șomaj

către pârât, iar art. 28 din Legea nr. 1/1991 prevede aplicarea aceleiași

proceduri ca pentru litigiile de muncă, care sunt de competența tribunalului.

La

rândul său, Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 37 din 20 mai 2003

și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște. S-a reținut în

motivarea soluției adoptate că litigiul de față este unul civil de drept comun,

iar nu unul de muncă, astfel încât competența aparține instanței de drept

comun.

Constatând

ivit conflict negativ de competență, cauza a fost înaintată, conform art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curții Supreme de Justiție.

Curtea,

legal învestită, urmează a stabili că în cauză, competența de soluționare a

litigiului aparține Judecătoriei Târgoviște, inițial învestită.

Într-adevăr,

deși reclamanta a făcut referire, în motivarea cererii de chemare în judecată,

la dispozițiile art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 98/1999 privind protecția

socială a persoanelor ale căror contracte de muncă vor fi desfăcute ca urmare a

concedierilor colective, litigiul nu este în sine un litigiu de muncă pentru a

atrage competența specială a tribunalului de la sediul unității. Între părțile

litigante nu au existat raporturi de muncă, ci debitul pretins reprezintă un

comision pentru serviciile prestate de reclamantă în favoarea pârâtului.

De

aceea, conform regulii generale prevăzute în art. 5 C. proc. civ., cererea de

chemare în judecată se va face la domiciliul pârâtului, instanță pe care

dealtfel reclamanta a ales-o.

Soluția

Codului este rațională, fiind expresia prezumției – similară celei de

nevinovăție  din dreptul penal – că pârâtul nu datorează nimic. În lipsa unei

astfel de soluții, oricine ar putea fi la discreția unor reclamanți de

rea-credință.

Față de

cele ce preced, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

instanței inițial investite, Judecătoria Târgoviște.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. Giurgiu și F.T. în favoarea

Judecătoriei Târgoviște.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.