ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3825/2003

D E C I Z I A Nr. 3825 Dosar nr. 4858/2003 Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 octombrie 2002 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Giurgiu a chemat în judecată pe pârâtul F.T., domiciliat în jud.Dâmbovița, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 340.398 lei, reprezentând comisionul de 2% plătit CEC de către reclamantă. Prin sentința civilă nr. 529 din 19 februarie 2003, Judecătoria Târgoviște și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, cu motivarea că pretențiile reclamantei decurg din plata ajutorului de șomaj către pârât, iar art. 28 din Legea nr. 1/1991 prevede aplicarea aceleiași proceduri ca pentru litigiile de muncă, care sunt de competența tribunalului.

La rândul său, Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 37 din 20 mai 2003 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște. S-a reținut în motivarea soluției adoptate că litigiul de față este unul civil de drept comun, iar nu unul de muncă, astfel încât competența aparține instanței de drept comun. Constatând ivit conflict negativ de competență, cauza a fost înaintată, conform art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Curții Supreme de Justiție. Curtea, legal învestită, urmează a stabili că în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Târgoviște, inițial învestită. Într-adevăr, deși reclamanta a făcut referire, în motivarea cererii de chemare în judecată, la dispozițiile art. 37 alin. (4) din O.U.G.

nr. 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, litigiul nu este în sine un litigiu de muncă pentru a atrage competența specială a tribunalului de la sediul unității. Între părțile litigante nu au existat raporturi de muncă, ci debitul pretins reprezintă un comision pentru serviciile prestate de reclamantă în favoarea pârâtului. De aceea, conform regulii generale prevăzute în art. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se va face la domiciliul pârâtului, instanță pe care dealtfel reclamanta a ales-o. Soluția Codului este rațională, fiind expresia prezumției – similară celei de nevinovăție din dreptul penal – că pârâtul nu datorează nimic.

În lipsa unei astfel de soluții, oricine ar putea fi la discreția unor reclamanți de rea-credință. Față de cele ce preced, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței inițial investite, Judecătoria Târgoviște.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.J.O.F.M. Giurgiu și F.T. în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.