ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 702/2003

S-au luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și cererea de suspendare a executării formulată de petenții T.M.și T.E., privind sentința civilă nr.7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț, precum și decizia nr.1240 din 18 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimații reclamanți M.V.și M.V., ambii reprezentați de avocat M.C.și intimata-pârâtă T.E., lipsind intimatul-pârât T.M.. Procedura completă. La solicitarea instanței, intimata-pârâtă T.E. arată că insistă cu privire la soluționarea cererii de suspendare a executării și prezintă chitanța, în valoare de 1.000.000 lei, reprezentând plata cauțiunii stabilite.

Având cuvântul în susținerea recursului în anulare, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor criticate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța competentă, punând, totodată, concluzii de admitere și a cererii de suspendare a executării. Intimata-pârâtă T.E. susține concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public. Avocat M.C.cere respingerea recursului în anulare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2.04.1999, reclamanții M.V.și M.V. au chemat în judecată pe pârâții T.M.și T.M.

pentru obligarea acestora la plata sumei de 1.800.000 lei reprezentând contravaloare chirie pe ultimii trei ani pentru garajul situat în Piatra Neamț str.M.Eminescu nr.2 precum și la costul actual al garajului. Pârâții au formulat o întâmpinare – cerere reconvențională – prin care au arătat că garajul este amplasat pe terenul lor și această situație îi îndreptățește pe pârâți să solicite: - plata chiriei pentru terenurile de sub garaj pe ultimii trei ani socotiți de la data cererii reconvenționale – 1 martie 1999 precum și obligarea reclamanților să ridice pe cheltuiala lor materialele încorporate în garaj. Judecătoria Piatra Neamț prin sentința civilă nr.6378 din 19.10.1999 a respins acțiunea reclamanților și a anulat cererea reconvențională a pârâților ca netimbrată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și autorității de lucru judecat invocate de pârâți. Reclamanții și-au justificat titlul prin sentința civilă nr.6066/18.11.1980 a Judecătoriei Piatra Neamț prin care s-a constatat că aceștia au un drept de proprietate asupra garajului în litigiu. S-a mai reținut că printr-o sentință ulterioară, nr.8099/1996 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a respins o acțiune în revendicare a acelorași reclamanți M., împotriva pârâților T., întrucât, din confruntarea titlurilor de proprietate, sentința nr.6066/1980 pentru reclamanți și, respectiv, contractul de vânzare-cumpărare pentru pârâți, s-a dat eficiență acestuia din urmă, fiind încheiat cu fostul proprietar, P.N..

De asemenea, prin sentința nr.7121/1991 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a dispus evacuarea reclamanților M. din garajul situat pe terenul proprietatea pârâților T. Tribunalul Neamț, prin decizia civilă nr.497 A/14.03.2000 a admis apelul reclamanților și apelul pârâților. A desființat sentința civilă 6378/1999 și a trimis cauza spre rejudecare în vederea precizării temeiului juridic al acțiunii în pretenții a reclamanților (drept de proprietate sau drept de creanță). Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că cele două capete de acțiune: - obligarea pârâților la contravaloarea chiriei pentru garajul ocupat abuziv și - contravaloarea garajului, vizează același imobil și se exclud reciproc.

Judecătoria Piatra Neamț, rejudecând cauza, prin sentința civilă 7075/30.10.2000, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților 23.444.000 lei, contravaloarea garajului, sumă ce va fi reactualizată fie la data executării, fie la returnarea valorii materialelor și prețului manoperei. A fost respins capătul de acțiune privind restituirea chiriei ca neîntemeiat. S-a luat act de renunțarea la cererea reconvențională. În motivarea acestei soluții s-a reținut că reclamanții au construit în 1974 o boxă de garaj, pe terenul ce aparținea lui P.N., fostul proprietar, cu acordul acestuia. În 1976 pârâții T. au cumpărat de la P.N. construcțiile de la adresa menționată, incluzând și garajul construit de reclamanți.

Cu toate că reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra boxei de garaj, prin sentința civilă nr.6066/1981 a Judecătoriei Piatra Neamț, iar prin sentința 3190/1981 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a anulat vânzarea garajului menționat în contractul autentic de vânzare-cumpărare al pârâților, reclamanții au fost evacuați totuși din garaj la cererea pârâților, pe motiv că acesta se află pe terenul lor. Instanța, rejudecând cauza, a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească de la pârâți contravaloarea garajului. S-a respins cererea privind acordarea chiriei pe ultimii trei ani, reclamanții nedovedind că au avut o înțelegere cu pârâții cu acest obiect, nici că pârâții ar fi folosit garajul.

Împotriva acestei soluții au formulat apel pârâții T. care au criticat sentința pentru că s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat conferită de existența sentinței civile nr.721/1991 a Judecătoriei Piatra Neamț prin care s-a dispus evacuarea necondiționată a reclamanților din garajul deținut de aceștia pe terenul proprietatea pârâților. Tribunalul Neamț, prin decizia civilă 331/Ac/6.03.2001, a admis apelul pârâților T. reținând ca relevantă, din multitudinea de procese dintre părți, sentința 721/1991 prin care reclamanții au fost evacuați. S-a mai reținut că, deși s-a constatat prin sentința civilă 6066/1980 că reclamanții au construit o boxă garaj pe un teren ce este astăzi în proprietatea pârâților, acestia din urmă nu puteau fi obligați să despăgubească pe reclamanți cu contravaloarea construcției, deoarece reclamanții puteau oricând să-și ridice garajul iar numai în cazul în care pârâții s-ar fi opus ridicării, reclamanții îi puteau chema în judecată.

A fost respinsă acțiunea ca nefondată și obligați reclamanții la 2.044.260 lei cheltuieli de judecată către pârâți. Curtea de apel Bacău , prin decizia 1240/16 noiembrie 2001, a admis recursul reclamanților. A modificat decizia 331/16.03.2001, în sensul că s-a respins apelul pârâților împotriva sentinței civile 7055/30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț care a fost menținută. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că potrivit art.494 C.civ., proprietarul unui teren are dreptul să-și însușeașcă o construcție făcută de o altă persoană pe terenul său sau poate cere să fie ridicată. În cazul în care își însușește construcția el este dator să despăgubească pe constructor cu valoarea materialelor și prețul numcii investite.

Faptul că reclamanții au ridicat construcția înainte ca pârâții să dobândească terenul face ca aceștia să beneficieze de situația constructorului de bună credință și deci, de posibilitatea de a solicita contravaloarea materialelor și manoperei sau o sumă care să reprezinte creșterea valorii fondului deținut de proprietari. Curtea de apel Bacău, prin decizia 1240/16 martie 2001 a respins contestația în anulare formulată de pârâți împotriva deciziei 1240 din 18 iulie 2001 ca nefondată reținându-se că soluția nu este rezultatul unei greșeli materiale ( s-a susținut că greșit s-a reținut că pârâții sunt constructori de bună credință) și că motivele invocate au fost analizate de instanța de recurs.

Împotriva sentinței civile 7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț și deciziei 1240 din 18 iulie 2001 a Curții de apel Bacău, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare pentru încălcarea esențială a legii și vădita netemeinicie a soluției pronunțate. S-a susținut în motivarea recursului în anulare că în lumina dispozițiilor art.492 C.civ. constructorul de bună credință dobândește împotriva proprietarului terenului pe care a construit un drept de creanță în despăgubire care se prescrie în termen de trei ani de la data când proprietarul fondului ridică pretenții asupra construcției. S-a considerat că instanțele au încălcat o normă imperativă prevăzută de art.3 din Decretul 167/1958, care se impunea a fi cercetată din oficiu.

S-au mai criticat soluțiile atacate pentru împrejurarea că nu au fost lămurite pe deplin situațiile de fapt ale speței. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Potrivit petitului acțiunii introductive de instanță cererea reclamanților având un obiect patrimonial, instanțele aveau obligația să verifice, punând în discuția părților, problema introducerii în termenele prevăzute de lege a unei asemenea cereri. Astfel, potrivit art.18 din același decret , se instituie obligația pentru instanțe și organele arbitrale de a cerceta din oficiu dacă dreptul la acțiune este prescris.

Regulile privitoare la prescripția extinctivă sunt înscrise în legea specială care derogă de la dreptul comun – art.1841 C.civ. și care prin urmare au preeminență. Nefăcând această verificare, instanțele au încălcat dispoziții legale imperative și au pronunțat astfel soluții vădit netemeinice. Cum excepția tardivității acțiunii introductive de instanță a fost ridicată pentru prima dată în faza de recurs în anulare, urmează a se casa hotărârile atacate și a se trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Piatra Neamț pentru a se analiza acest aspect precum și pentru clarificarea situației de fapt și a raporturilor juridice create între părți.

Prin admiterea recursului în anulare, cu consecința desființării hotărârilor atacate, sentința civilă nr.7075/30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț și decizia civilă nr.1240/18 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, urmează a se constata că cererea formulată de intimații pârâți de suspendare a executării silite a sentinței civile 7075/2000 definitivă prin decizia 1240/2001, a rămas fără obiect, astfel că va fi respinsă pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, casează decizia civilă nr.1240 din 18 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, decizia civilă nr.331 din 6 martie 2001 a Tribunalului Neamț și sentința civilă nr.7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț și trimite cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Piatra Neamț. Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1240 din 18 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, ca fiind rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.