ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 702/2003

S-au luat

în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, precum și cererea de suspendare a

executării formulată de petenții T.M.și T.E., privind sentința civilă nr.7075

din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț, precum și decizia nr.1240

din 18 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat: intimații reclamanți M.V.și M.V., ambii reprezentați de

avocat M.C.și intimata-pârâtă T.E., lipsind intimatul-pârât T.M..

Procedura

completă.

La

solicitarea instanței, intimata-pârâtă T.E. arată că insistă cu privire la

soluționarea cererii de suspendare a executării și prezintă chitanța, în

valoare de 1.000.000 lei, reprezentând plata cauțiunii stabilite.

Având

cuvântul în susținerea recursului în anulare, reprezentantul Ministerului

Public solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor criticate și trimiterea

cauzei, spre rejudecare, la instanța competentă, punând, totodată, concluzii de

admitere și a cererii de suspendare a executării.

Intimata-pârâtă

T.E. susține concluziile puse de reprezentantul Ministerului Public.

Avocat

M.C.cere respingerea recursului în anulare și obligarea pârâților

la plata

cheltuielilor de judecată.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 2.04.1999, reclamanții M.V.și M.V. au chemat în

judecată pe pârâții T.M.și T.M. pentru obligarea acestora la plata sumei de

1.800.000 lei reprezentând contravaloare chirie pe ultimii trei ani pentru

garajul situat în Piatra Neamț str.M.Eminescu nr.2 precum și la costul actual

al garajului.

Pârâții au

formulat o întâmpinare – cerere reconvențională – prin care au arătat  că

garajul este amplasat pe terenul lor și această situație îi îndreptățește pe

pârâți să solicite:

- plata

chiriei pentru terenurile de sub garaj pe ultimii trei ani socotiți de la data

cererii reconvenționale – 1 martie 1999 precum și obligarea reclamanților să

ridice pe cheltuiala lor materialele încorporate în garaj.

Judecătoria

Piatra Neamț prin sentința civilă nr.6378 din 19.10.1999 a respins acțiunea

reclamanților și a anulat cererea reconvențională a pârâților ca netimbrată.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:

S-au respins

excepțiile lipsei calității procesuale active și autorității de lucru judecat

invocate de pârâți. Reclamanții și-au justificat titlul prin sentința civilă

nr.6066/18.11.1980 a Judecătoriei Piatra Neamț prin care s-a constatat că

aceștia au un drept de proprietate asupra garajului în litigiu.

S-a mai

reținut că printr-o sentință ulterioară, nr.8099/1996 a Judecătoriei Piatra

Neamț, s-a respins o acțiune în revendicare a  acelorași reclamanți M.,

împotriva pârâților T., întrucât, din confruntarea titlurilor de proprietate,

sentința nr.6066/1980 pentru reclamanți și, respectiv, contractul de

vânzare-cumpărare pentru pârâți, s-a dat eficiență acestuia din urmă, fiind

încheiat cu fostul proprietar, P.N..

De

asemenea, prin sentința nr.7121/1991 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a dispus

evacuarea reclamanților M. din garajul situat pe terenul proprietatea pârâților

T.

Tribunalul

Neamț, prin decizia civilă nr.497 A/14.03.2000 a admis apelul reclamanților și

apelul pârâților. A desființat sentința civilă 6378/1999 și a trimis cauza spre

rejudecare în vederea precizării temeiului juridic al acțiunii în pretenții a

reclamanților (drept de proprietate sau drept de creanță).

Pentru a

pronunța această soluție s-a reținut că cele două capete de acțiune:

-

obligarea pârâților la contravaloarea chiriei pentru garajul ocupat abuziv și

-

contravaloarea garajului, vizează același imobil și se exclud reciproc.

Judecătoria

Piatra Neamț, rejudecând cauza, prin sentința civilă 7075/30.10.2000, a admis

în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților 23.444.000

lei, contravaloarea garajului, sumă ce va fi reactualizată fie la data

executării, fie la returnarea valorii materialelor și prețului  manoperei.

A fost

respins capătul de acțiune privind restituirea chiriei ca neîntemeiat.

S-a luat

act de renunțarea la cererea reconvențională.

În

motivarea acestei soluții s-a reținut că reclamanții au construit în 1974 o

boxă de garaj, pe terenul ce  aparținea lui P.N., fostul proprietar, cu acordul

acestuia. În 1976 pârâții T. au cumpărat de la P.N. construcțiile de  la adresa

menționată, incluzând și garajul construit de reclamanți.

Cu toate

că reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra boxei de

garaj, prin sentința civilă nr.6066/1981 a Judecătoriei Piatra Neamț, iar prin

sentința 3190/1981 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a anulat vânzarea garajului

menționat în contractul autentic de vânzare-cumpărare al pârâților, reclamanții

au fost evacuați totuși din garaj la cererea pârâților, pe motiv că acesta se

află pe terenul lor.

Instanța,

rejudecând cauza, a considerat că reclamanții sunt  îndreptățiți să primească

de la pârâți contravaloarea garajului.

S-a

respins cererea privind acordarea chiriei pe ultimii trei ani, reclamanții

nedovedind că au avut o înțelegere cu pârâții cu acest obiect, nici că pârâții

ar fi folosit garajul.

Împotriva

acestei soluții au formulat apel pârâții T. care au criticat sentința pentru că

s-a nesocotit  autoritatea de lucru judecat conferită de existența sentinței

civile nr.721/1991 a Judecătoriei Piatra Neamț prin care s-a dispus evacuarea

necondiționată a reclamanților din garajul deținut de aceștia pe terenul

proprietatea pârâților.

Tribunalul

Neamț, prin decizia civilă 331/Ac/6.03.2001, a admis apelul pârâților T.

reținând ca relevantă, din multitudinea de procese dintre părți, sentința

721/1991 prin care reclamanții au fost evacuați.

S-a mai

reținut că, deși s-a constatat prin sentința civilă 6066/1980 că reclamanții au

construit o boxă garaj pe un teren ce este  astăzi în proprietatea pârâților,

acestia din urmă nu puteau fi obligați să despăgubească pe reclamanți cu

contravaloarea construcției, deoarece reclamanții puteau oricând să-și ridice

garajul iar numai în cazul în care pârâții s-ar fi opus ridicării, reclamanții

îi puteau chema în judecată.

A fost

respinsă acțiunea ca nefondată și obligați reclamanții la 2.044.260 lei

cheltuieli de judecată către pârâți.

Curtea de

apel

Bacău

, prin decizia 1240/16 noiembrie 2001, a admis

recursul reclamanților. A modificat decizia 331/16.03.2001, în sensul că s-a

respins apelul pârâților împotriva sentinței civile 7055/30 octombrie 2000 a

Judecătoriei Piatra Neamț care a fost menținută.

Pentru a

pronunța această soluție s-a reținut că potrivit art.494 C.civ., proprietarul

unui teren are dreptul să-și însușeașcă o construcție făcută de o altă

persoană  pe terenul său sau poate cere să fie ridicată. În cazul în care își

însușește construcția el este dator să despăgubească pe constructor cu valoarea

materialelor și prețul numcii investite.

Faptul că

reclamanții au ridicat construcția înainte ca pârâții să dobândească terenul

face ca aceștia să beneficieze de situația constructorului de bună credință și

deci, de posibilitatea de a solicita contravaloarea materialelor și manoperei

sau o sumă care să reprezinte creșterea valorii fondului deținut de

proprietari.

Curtea de

apel Bacău, prin decizia 1240/16 martie 2001 a respins contestația în anulare

formulată de pârâți împotriva deciziei 1240 din 18 iulie 2001 ca nefondată reținându-se

că soluția nu este rezultatul unei greșeli materiale  ( s-a susținut că greșit

s-a reținut că pârâții sunt constructori de bună credință) și că motivele

invocate au fost analizate de instanța de recurs.

Împotriva

sentinței civile 7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț și

deciziei 1240 din 18 iulie 2001 a Curții de apel Bacău, Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare

pentru încălcarea esențială a legii și vădita netemeinicie a soluției

pronunțate.

S-a

susținut în motivarea recursului în anulare că în lumina dispozițiilor art.492

C.civ. constructorul de bună credință dobândește împotriva proprietarului

terenului pe care a construit un drept de creanță în despăgubire care se

prescrie în termen de trei ani de la data  când proprietarul  fondului ridică

pretenții asupra construcției.

S-a

considerat că instanțele  au încălcat o normă imperativă prevăzută de art.3 din

Decretul 167/1958, care se impunea a fi cercetată din oficiu. S-au mai criticat

soluțiile atacate pentru împrejurarea că nu au fost lămurite pe deplin

situațiile de fapt ale speței.

Recursul

în anulare este fondat.

Potrivit

art.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune,

având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost

exercitat în termenul prevăzut de lege.

Potrivit

petitului acțiunii introductive de instanță cererea reclamanților având un

obiect  patrimonial, instanțele aveau obligația să verifice, punând în discuția

părților, problema introducerii în termenele prevăzute de lege a unei asemenea

cereri.

Astfel,

potrivit art.18 din același decret , se instituie  obligația pentru instanțe și

organele arbitrale de a cerceta din oficiu dacă dreptul la acțiune este

prescris.

Regulile

privitoare la prescripția extinctivă sunt înscrise în legea specială care

derogă de la dreptul comun – art.1841 C.civ. și care prin urmare au

preeminență.

Nefăcând

această verificare, instanțele au încălcat dispoziții legale imperative și au

pronunțat  astfel soluții vădit netemeinice.

Cum

excepția  tardivității acțiunii introductive de instanță a fost ridicată pentru

prima dată în faza de recurs în anulare, urmează a se casa hotărârile atacate

și a se trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Piatra Neamț pentru a se

analiza acest aspect precum și pentru clarificarea situației de fapt și a

raporturilor juridice create între părți.

Prin

admiterea recursului în anulare, cu consecința desființării hotărârilor

atacate,  sentința civilă nr.7075/30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra Neamț

și decizia civilă nr.1240/18 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, urmează a se

constata că cererea formulată de intimații pârâți de suspendare a executării

silite a sentinței civile 7075/2000 definitivă prin decizia 1240/2001, a rămas

fără obiect, astfel că va fi respinsă pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, casează decizia civilă nr.1240 din 18 iulie 2001 a

Curții de Apel Bacău, decizia civilă nr.331 din 6 martie 2001 a Tribunalului

Neamț și sentința civilă nr.7075 din 30 octombrie 2000 a Judecătoriei Piatra

Neamț și trimite cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Piatra Neamț.

Respinge

cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.7075 din 30 octombrie

2000 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1240

din 18 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, ca fiind rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică,  astăzi 25 februarie 2003.