ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 294/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe data

de 14 februarie 2001, la Judecătoria Horezu, reclamantul D.S. a solicitat, în

contradictoriu cu Comisia Județeană pentru Muncă și Ocrotiri Sociale,

revizuirea deciziei sale de pensie, prin recunoașterea vechimii sale în grupe superioare

de muncă.

În urma unui declinator de

competență dat de instanța sesizată, cauza a revenit spre soluționare, Curții

de Apel Pitești.

Această instanță, prin sentința nr.

167/F-C din 29 octombrie 2001, a respins acțiunea, obligând pe pârâtă să-i

plătească reclamantului, suma de 1.289.000 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În motivarea soluției date, prima

instanță a reținut că la data de 24 mai 2001, pârâta, devenită Direcția de

Muncă și Protecție Socială Vâlcea, a emis decizia nr. 59754/2001, prin care

recalculându-i-se pensia, prin luarea în considerare a adeverinței eliberate de

Uzinele Sodice Govora, fostul său loc de muncă, prin care s-a stabilit că

beneficiază pentru perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 1970, de încadrare în

grupa a II-a de muncă, i s-a fixat o pensie de 1.548.016 lei lunar.

Instanța a respins capătul de cerere

privind acordarea drepturilor de pensie, anterior depunerii cererii de

recalculare a pensiei.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul, susținând că deși a lucrat din anul 1969 și până în anul

1986, când a ieșit la pensie în grupa I și a II-a de muncă, nu i s-a recunoscut

inițial acest drept, trebuind să intervină Decizia Curții Constituționale nr.

87 din 1999, ca să se procedeze la recalcularea drepturilor sale de pensie. În

consecință, i se cuvine, și diferența de pensie pentru intervalul de timp scurs

între prima decizie de pensionare și cea de-a doua, care se ridică la suma de

12.373.322 lei, potrivit expertizării făcute în cauză.

Recurentul a mai criticat sentința,

și în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, susținând că i s-a

acordat mai puțin decât i se cuvenea.

Recursul este fondat.

În cauză, s-a stabilit corect faptul

că reclamantul a prestat muncă în grupele superioare și că a fost îndreptățit

să i se recalculeze pensia, în funcție de datele comunicate organului de

pensii, privind încadrarea în acele grupe.

În mod greșit, însă, i s-a refuzat

cererea de acordare a diferenței de pensie de la data primei decizii de

pensionare și până la data recalculării și emiterii celei de-a doua decizii,

întrucât nu din culpa sa a fost greșit calculat inițial, cuantumul pensiei,

fără luarea în considerare a timpului de lucru în grupele superioare de muncă,

această eroare putând fi remediată grație promovării Deciziei nr. 87 din 1999 a

Curții Constituționale, prin care s-a reparat regimul discriminatoriu aplicat

anterior, raportat la momentul de ieșire la pensie a celor interesați.

Cuantumul sumelor ce i se datorează

cu titlu de diferență de pensie neîncasată, este, potrivit expertizei D.C.,

necontestată de partea adversă, de 12.372.322 lei.

În ce privește cererea de majorare a

cheltuielilor de judecată, în limita sumelor real cheltuite. și aceasta se

vădește fondată, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei. reclamantului

cuvenindu-i-se, cu acest titlu, suma totală de 3.800.000 lei la fond și în

recurs.

În consecință, ambele critici

formulate de către recurent fiind întemeiate. urmează a se admite recursul

declarat, a se casa sentința și în fond, admițându-se acțiunea, a fi obligată

pârâta la plata sumelor mai sus menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.S.,

împotriva sentinței civile nr. 167/F-C din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea, și cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea

diferenței de drepturi bănești solicitate, obligând pârâta la plata sumei de

12.372.322 lei, cu titlu de pensie restantă.

Obligă pârâta la plata sumei de

3.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 ianuarie 2003.