ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P. Brașov, a chemat în

judecată pe pârâții M.N., C.A. și B.Gh., solicitând obligarea acestora la plata

sumei de 245.076.152 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății comerciale,

prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor asumate

prin contractul de management.

Printr-o acțiune conexă, reclamanta

a solicitat obligarea acelorași pârâți la plata sumei de 478.498.115 lei

despăgubiri, pentru scoaterea din custodie și livrarea pe piață a cantității de

2.483.021 tone motorină.

Prin sentința civilă 119/S din 29

aprilie 1998, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârâți, în solidar, la 245.096.152 lei, reprezentând despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat, și la 24.557.155 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că, în calitate de manageri, pârâții aveau obligația să urmărească

documentațiile pentru construirea stației de benzină, cu atât mai mult, cu cât

plătise în avans atât firmei specializate, cât și proiectantului, a mai reținut

că plata cu întârziere a facturilor de către SC P.G.P. SRL, plata în avans a

autoturismelor și vânzarea acestora fără avans, precum și achiziționarea unei

pompe de distribuție fără documentație, a creat un prejudiciu societății pe

care o conduceau.

În privința cantității de motorină

livrată pe piață s-a considerat că răspunderea nu poate fi atrasă, existând

premisele unei situații imprevizibile și insurmontabile.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 267/Ap din 22 octombrie 1998, a admis apelul părților, a desființat

sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că instanța

de fond nu a făcut referiri la încălcarea obligațiilor asumate de pârâți, care

să atragă răspunderea acestora, răspunderea delictuală invocată excluzând

raporturile contractuale, iar respingerea prestațiilor pentru cantitatea de

motorină livrată de pârâtă pe piață nu este motivată.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia 418 din 27 ianuarie 2000, a casat decizia atacată, cu trimiterea

cauzei, spre rejudecare, instanței de apel, considerând că este atrasă

răspunderea contractuală a pârâților, așa cum instanța de fond a caracterizat-o,

iar cercetarea fondului s-a realizat pentru toate capetele de cerere.

După casare, instanța de apel, prin

decizia 409/Ap din 28 iunie 2001, a admis cererea pârâtului M.N., a schimbat

sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea S.N.P. P., sucursala P. Brașov,

și a respins apelul reclamantei, pe care a obligat-o la 10.121.500 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a considerat că nu

este culpa părților în executarea cu întârziere a studiului de fezabilitate și

proiectului, „Complexul Poienelor”, după cum nici dobânda, pentru achitarea în

avans a autoturismelor, nu poate fi imputată pârâților. Cu privire la diferența

de adaos comercial, la vânzarea celor 32 autoturisme, instanța de apel a

reținut că, prin hotărârea Consiliului de administrație, s-a stabilit cota de

adaos, iar la pretențiile privind pompa de distribuție, reclamanta a renunțat.

La data de 5 octombrie 2001,

reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, întemeiat pe

dispoziția art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține, astfel, că

instanța de apel a greșit respingând pretențiile rezultate din diferența

prețului de vânzare și a celui de achitare a cantității de 3.097.917 tone

motorină, pentru considerentul că a intervenit confuziunea de patrimonii, după

cum greșit a considerat lipsa răspunderii echipei manageriale, pentru dobânda

la avansul acordat în vederea modernizării stațiilor de distribuție, finalizat

cu întârziere de 8 luni, dar și pentru plata în avans a studiului de

fezabilitate „Complex Poienelor”, nerealizat.

În privința celor 5 facturi emise cu

întârziere de 90 zile și plătite cu întârziere de 35 zile din neglijența

conducerii societății, recurenta susține netemeinicia respingerii pretențiilor

în raport cu probele administrate. De altfel, și dobânda pentru plata în avans

a autoturismelor, precum și vânzarea acestora fără adaos comercial, reprezintă

încălcări ale contractului de management.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce se vor expune:

Prin contractul de management

încheiat la 2 iulie 1994, pârâții se obligau să organizeze, să conducă și să

gestioneze activitatea societății comerciale pe baza obiectivelor și

criteriilor de performanță, conform anexei 2 la contract [art. IV lit. b) pct. 1]

obligație pe care nu au îndeplinit-o în totalitate.

Astfel, chiar dacă nu din culpa

pârâților, SC E. SRL Brașov nu a întocmit studiul de fezabilitate pentru

Complexul Poienelor, obligația de recuperare a creanței revenea acestora, iar

datoria fiind certă și lichidă, producea dobânzi din ziua când a devenit

exigibilă. În această măsură, sunt culpabili pentru livrarea cu întârziere a

celor 32 autoturisme Dacia.

Concluzia raportului de expertiză,

pe care se întemeiază decizia atacată, este eronată: nu se poate afirma că

reclamanta nu a fost prejudiciată când a făcut plăți neurmate de îndeplinirea

obligației de către debitor; iar legiuitorul osândește pe acesta la plata

daunelor-interese pentru neexecutare sau întârzierea executării.

Cu privire la diferența de adaos

comercial pentru autoturismele vândute salariaților, aceasta nu poate fi

imputată pârâților.

În mod judicios instanța de apel a

constatat că, printr-o hotărâre a consiliului de administrație, s-a stabilit

reducerea adaosului comercial, hotărâre care trebuia și a fost adusă la

îndeplinire de echipa managerială.

Nici critica privind respingerea

acțiunii conexe nu este întemeiată.

Instanțele

de fond au sesizat atât confuziunea patrimoniilor, cât și starea imprevizibilă

și insurmontabilă, care a determinat o acțiune de destindere a raporturilor

social-economice și care exonerează de răspundere.

În raport cu cele expuse, Curtea

reține culpa pârâților în executarea necorespunzătoare a obligațiilor

contractuale menționate, care a determinat un prejudiciu de 100.886.443 lei.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., va admite recursul reclamantei, declarat împotriva deciziei 409/A

din 28 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, pe care o va modifica,

în sensul că va schimba sentința nr. 119 din 24 aprilie 1998, pronunțată de

Tribunalul Brașov, va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâți la

100.886.443 lei despăgubiri.

Avându-se în vedere culpa procesuală

și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va obliga pe pârâți la plata sumei de17.070.327

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P. Brașov, împotriva deciziei nr. 409/A

din 28 iunie 2001 a Curții de Apel Brașov, pe care o modifică, în sensul că

admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 119 din 24 aprilie 1998 a

Tribunalului Brașov, pe care o schimbă, în sensul că admite acțiunea

reclamantei S.N.P. P. SA București, sucursala P. Brașov, și obligă pârâții M.N.,

C.A. și B.Gh. la 100.886.443 lei despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată

în sumă de 17.070.327 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 7 martie 2003.