ÎCCJ, Decizia nr. 95/2003

Asupra

recursului în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de

26 ianuarie 2000, reclamantul F.P.S. a chemat în judecată S.C. S.M.R. S.A.

Balș, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată

să oblige pârâta la plata sumei de 1.786.122.848 lei reprezentând dividende

datorate acționarului F.P.S. aferente anilor 1996 și 1997 și 754.636.738 lei

daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la

depozite constituite de persoanele juridice pe termen de un an.

În

motivarea cererii, reclamantul a invocat calitatea sa de acționar al societății

pârâte, din care decurge dreptul la dividende corespunzător cotei de

participare la capitalul social, aprobarea de către adunarea generală a

acționarilor a bilanțului contabil și contului de profit și pierderi pe anii

menționați și neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de plată a

dividendelor.

Prin

sentința nr. 206 din 17 aprilie 2000, Tribunalul Olt, secția civilă, a respins

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit proceselor verbale ale

adunării generale a acționarilor societății pârâte din 11 aprilie 1998 și 3 mai

1997, semnate și de către reprezentanții reclamantei, dividendele datorate

acționarilor vor fi trecute la fondul de dezvoltare a societății.

Împotriva

hotărârii primei instanțe, reclamanta a declarat apel, susținând că, în mod

greșit, s-a reținut că adunarea generală a acționarilor a aprobat trecerea

dividendelor cuvenite acesteia la fondul de dezvoltare al societății.

Curtea de

Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 1235 din 11 octombrie 2000, a

respins apelul declarat de către reclamantă, ca nefondat.

În

motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că prin hotărârea adunării

generale a acționarilor s-a dispus numai reinvestirea dividendelor cuvenite

acționarilor persoane juridice, ceea ce contravine principiului egalității

acționarilor, rezultat din legea societăților comerciale, așa încât hotărârea

invocată este lovită de nulitate.

Totodată,

toate sumele aferente exercițiului financiar 1997, cu titlu de dividende, au

fost reinvestite, acestea s-au regăsit în indicatorii economico-financiari care

au stat la baza privatizării societății comerciale pârâte, iar prin contractul

de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni reclamanta nu și-a rezervat

dreptul cu privire la recuperarea acestei creanțe, așa încât soluția instanței

de fond este temeinică și legală.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, invocând motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. nemodificat.

Prin

decizia nr. 1905 din 15 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, a respins recursul, ca nefondat.

Împotriva

hotărârilor pronunțate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe

dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.

S-a

susținut că, prin hotărârile adunării generale a acționarilor din 3 mai 1997 și

11 aprilie 1998, s-a hotărât ca dividendele aferente anilor 1996 și 1997,

datorate exclusiv persoanelor fizice, să fie reinvestite. Prin urmare,

instanțele au încălcat esențial dispozițiile art. 67 alin. (2) și art. 123

alin. (3) din Legea nr. 41/1990, republicată, și, mai mult, au anulat în fapt

aceste hotărâri, fără a fi sesizate cu o cerere în acest sens.

Totodată, instanțele

au încălcat esențial dispozițiile art. 43 și art. 370 C. com., potrivit cu care

pârâta, datorează reclamantei și daunele interese moratorii, aferente

dividendelor neplătite la data când au devenit exigibile.

În

concluzie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor

atacate și pe fond admiterea acțiunii.

Recursul în

anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit

procesului verbal al adunării generale a acționarilor societății comerciale

pârâte din 3 mai 1997 dividendele aferente exercițiului financiar 1996 au fost

trecute la fondul de dezvoltare al societății.

De reținut

că hotărârea a fost adoptată în unanimitate și că nu se face distincție cu

privire la calitatea acționarilor.

Ca atare,

cu referire la dividendele aferente exercițiului financiar 1996 și respectiv

daunelor moratorii, criticile formulate prin recursul în anulare se constată a

fi neîntemeiate, hotărârea de respingere a acțiunii reclamantei sub aspectul

acestor sume, fiind temeinică și legală.

Este

adevărat, așa cum se susține prin recursul în anulare, că la data de 11 aprilie

1998, adunarea generală a acționarilor societății pârâte a hotărât ca

dividendele cuvenite acționarilor persoane fizice, pentru exercițiul financiar

1997, să fie trecute la fondul de dezvoltare.

Pentru a

respinge acțiunea reclamantei, cu referire la dividendele aferente exercițiului

financiar 1997, instanța de apel și instanța de recurs au reținut nulitatea

hotărârii A.G.A., consecința încălcării dispozițiilor privind egalitatea

acționarilor, precum și faptul reinvestirii tuturor dividendelor.

Or, art. 67

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, dispune că dividendele se vor

plăti asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social, dacă

prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. În cauză nu s-a invocat și nu

s-a probat stabilirea altei modalități de repartizare a profitului, așa încât

excepția prevăzută de textul menționat nu este incidentă în cauză.

Totodată,

prin art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 s-a prevăzut că acțiunile acordă

posesorilor drepturi egale, iar din dispozițiile art. 131 alin. (1) din același

act normativ rezultă obligativitatea, cu privire la toți acționarii, numai a

acelor hotărâri ale adunării generale ale acționarilor adoptate în limitele

legii sau contractului de societate.

Așadar,

legea societăților comerciale reglementează prin norme imperative egalitatea

acționarilor, sub aspectul drepturilor și obligațiilor, decurgând din

egalitatea acțiunilor.

Aceste

dispoziții sunt în concordanță cu dispozițiile art. 1491 C. civ. potrivit

cărora o societate este constituită pentru a împărți foloasele ce ar putea

rezulta din întreprinderea comună a asociaților, în caz contrar intervenind

nulitatea prevăzută de art. 1513 din același cod.

Așadar, în

raport de dispozițiile legale menționate, fiecare acționar are vocație la

profitul realizat de societatea comercială.

Această

repartizare este așadar indispensabilă existenței unei societăți comerciale al

cărei unic scop, evidențiat și de atributul „comercială" este obținerea de

profit.

Este

adevărat că, adunarea generală a acționarilor, întrunită în fiecare an, poate

hotărî afectarea beneficiilor unor fonduri de rezervă sau de invenții, însă cum

această alocare profită tuturor acționarilor, prin îmbunătățirea în perioada

următoare a rezultatelor financiare, această operațiune este de asemenea, în

raport de normele legale menționate, subordonată aceluiași principiu al

egalității acționarilor, reglementat prin norme imperative în legea

societăților comerciale.

Ca atare,

cum nulitatea absolută, decurgând din încălcarea normelor legale menționate,

operează de plin drept, în mod legal instanțele au respins acțiunea

reclamantei, cu referire la dividendele aferente exercițiului financiar 1997,

lipsind de efecte partea din hotărârea adunării generale a acționarilor ce

contravine legii.

Prin

urmare, hotărârile atacate sunt temeinice și legale și sub acest aspect, criticile

formulate fiind neîntemeiate, așa încât acestea nu sunt supuse cazului de

casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ., invocat prin recursul în

anulare.

În

consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul în anulare declarat de către procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 206 din 17 aprilie

2000 a Tribunalului Olt, secția civilă, deciziei nr. 1235 din 11 octombrie 2000

a Curții de Apel Craiova, secția comercială, și deciziei nr. 1905 din 15 martie

2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 9 iunie 2003.