ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 513/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 177 din 22 mai
2002, a respins cererea de revizuire formulată de L.R., împotriva pârâtei Casa
Județeană de Pensii Maramureș, privind sentința nr. 417 din 21 noiembrie 2001,
pronunțată în dosarul nr. 6416/2001, al Curții de Apel Cluj, reținând că nu
sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea
sentinței, admiterea cererii de revizuire și anulare a sentinței nr. 471/2001,
a Curții de Apel Cluj. În fond, s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea
hotărârii nr. 2763 din 10 iulie 2001, a Direcției de Muncă și Solidaritate
Socială Maramureș și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să-i
recunoască drepturile prevăzute în art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
189/2000, modificată, pentru perioada 1 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu
începere de la 1 aprilie 2001, întrucât a fost refugiată împreună cu familia,
în vederea ocupării Ardealului de către regimul horthyst.
Recursul este fondat.
Actul nou, H.G. nr. 127/2002, art.
2, consideră ca strămutată, și persoana care s-a refugiat, ca în speță.
În aceste condiții, se impune, în
baza art. 312 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței atacate,
admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței prin care s-a respins
acțiunea, prin care s-a solicitat anularea hotărârii de respingere a cererii
reclamantei, de acordare a statutului de persoană strămutată, cu drepturile
legale prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată.
De precizat că, după pronunțarea
deciziei, prin cerere depusă la dosar, recurenta a arătat că în fapt, toate
aceste solicitări i-au fost recunoscute de pârâtă, emițându-se act în acest
sens, nemaifiind nevoie de punere în executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de L.R.,
împotriva sentinței civile nr. 177 din 22 mai 2002, a Curții de Apel Cluj,
secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința nr. 177 din 22 mai
2002, a Curții de Apel Cluj.
Admite cererea de revizuire și
anulează sentința nr. 417 din 21 noiembrie 2001, a Curții de Apel Cluj.
Admite acțiunea.
Anulează hotărârea nr. 2763 din 10
iulie 2001, a Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Maramureș.
Obligă pârâta să emită o nouă
decizie prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute în art. 1
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, pentru perioada 1
septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2001.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 februarie 2003.