ÎCCJ, Decizia nr. 492/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 548 din 6 iunie 2003, Tribunalul București, secția a II–a penală, a condamnat pe inculpații: 1 – Ț.A.A. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și c) cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) din același cod. În baza art. 86 4 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 1193/2001 a Judecătoriei sectorului 3 București și a dispus executarea pedepsei de un an și 8 luni închisoare alături de pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată în cauza de față.

2 – În baza art. 31 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul C.I.Ș. la 2 ani închisoare. În baza art. 86 4 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 1193/2003 a Judecătoriei sectorului 3 București și a dispus executarea pedepsei de un an și 8 luni alături de pedeapsa de 2 ani, aplicată în cauză. Apelurile declarate de către cei doi inculpați au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel București, secția penală, prin decizia penală nr. 721/A pronunțată la data de 5 noiembrie 2003 în dosarul nr. 2506/2002. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpații au declarat recurs, pentru judecarea cărora s-a fixat termen la 27 februarie 2003 când cauza a fost amânată pentru lipsă de procedură cu inculpatul C.I.Ș.

la 8 mai 2003 și apoi la 3 iulie 2003, pentru ca inculpatul Ț.A.A. să-și angajeze apărător. La termenul de judecată din 3 iulie 2003, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și în raport de dispozițiile art. 160 d C. proc. pen.

și, constatând că măsura arestării preventive a inculpaților este legală, Curtea a prelungit arestarea preventivă a acestora, pe o perioadă de 30 zile, de la 3 iulie 2003 la 1 august 2003 și a amânat judecarea recursurilor la 16 octombrie 2003. La 24 iulie 2003, verificând din oficiu legalitatea arestării inculpaților, secția penală a Curții Supreme de Justiție a constatat că măsura este legală și, prin încheierea pronunțată la acea dată, a dispus prelungirea acesteia până la 22 august 2003. Prin încheierea din 21 august 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, întemeindu-se pe prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și, respectiv, dispozițiile art. 160 d C. proc.

pen., a constatat că măsura arestării inculpaților este legală și a dispus prelungirea acesteia până la 21 septembrie 2003. La data de 18 septembrie 20003, secția penală a Curții Supreme de Justiție a constatat din nou legalitatea măsurii arestării inculpaților și, prin încheierea din aceeași zi, a dispus prelungirea acestei măsuri până la 20 octombrie 2003. Împotriva încheierii din 18 septembrie 2003 inculpații au declarat recurs. La termenul din 17 noiembrie 2003, fixat pentru judecarea recursurilor declarate împotriva încheierii menționate, inculpații au declarat că înțeleg, urmare a condamnării printr-o hotărâre definitivă, să retragă recursurile. Constatând că recursurile au fost retrase de către recurenții–inculpați, personal, în ședință publică, în condițiile art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc.

pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din 18 septembrie 2003 pronunțată de secția penală a Curții Supreme de Justiție. Totodată, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recurenții–inculpați vor fi obligați, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpatii C.Ș.I. și Ț.A.A. împotriva încheierii din 18 septembrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5042/2002. Obligă pe inculpați să plătească statului câte 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată astăzi 17 noiembrie 2003, în ședință publică.