ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 martie 2003 reclamantul A.I. a solicitat anularea hotărârii nr.8166 din 5 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj. Totodată a solicitat ca pârâtul să-i recunoască statutul de persoană refugiată pentru perioada 5 septembrie 1944 - 4 noiembrie 1944 și acordarea drepturilor corespunzătoare. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea nr.8166 din 5 martie 2003, Comisia Județeană de Pensii Cluj a respins cererea formulată pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000 deoarece nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr.754 din 18 iunie 2003 a respins acțiunea formulată de A.I.

Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut, că simpla temere că armatele hortyste în retragere, la sfârșitul celui de al doilea război mondial, ar putea exercita acte de persecuție etnică, nu poate constitui temei pentru acordarea statutului de persoană refugiată. Considerând sentința nelegală și netemeinică a declarat recurs A.I. În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esență că instanța a apreciat eronat actul dedus judecății și nu a ținut cont de probele care dovedesc că recurentul a fost refugiat în perioada 5 septembrie 1944 - 4 octombrie 1944 din orașul Turda în comuna Lancrăm, județul Alba. Recursul este nefondat. Conform art.1 din O.G. nr.105/1999 așa cum a fost aprobat prin Legea nr.189/2000.

„Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit din motive etnice”. Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr.105/1999 prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In aceste categorii se includ și persoanele care au făcut schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Din actele de la dosar rezultă că reclamantul A.I., în perioada 5 septembrie 1944 - 4 octombrie 1944 s-a refugiat din orașul Turda în comuna Lăncrăm, județul Alba , dar cu acestea nu face dovada că refugiul s-ar fi datorat regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 și nici a persecuțiilor suferite din motive etnice.

Se constată deci, că instanța a stabilit corect situația de fapt și a făcut o apreciere corectă a normelor legale în vigoare, când a stabilit că reclamantul nu se încadrează în situațiile prevăzute de art.1 din nr.105/1999, aprobate prin Legea nr.189/2000. Față de prevederile invocate mai sus, recursul reclamantului este nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinței civile nr.754 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.