ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 885/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.G. a chemat în judecată

pe pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 8119

din 5 martie 2003, prin care i s-a respins acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a arătat că

la data de 5 septembrie 1944, a fost obligată, din cauza persecuțiilor etnice,

să-și schimbe domiciliul din orașul Turda, în comuna Lancrăm, județul Alba.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 981 din 2 septembrie

2003, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, întrucât nu a fost expusă persecuțiilor etnice de către

regimurile politice de ocupație.

Împotriva acestei sentințe,

reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivându-și recursul, recurenta a

susținut, în esență, că instanța a apreciat eronat situația de fapt și a făcut

o greșită aplicare a legii.

În acest sens, a arătat că în

perioada 5 septembrie 1944 – 4 octombrie 1944, orașul Turda, de unde s-a

refugiat, a fost sub ocupație străină, iar nu sub administrația statului român,

așa cum greșit a reținut instanța.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile

legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat.

Din declarațiile de martor date în

formă autentică rezultă că reclamanta s-a refugiat în data de 5 septembrie

1944, din Turda, unde locuia împreună cu familia sa, în Teiuș, respectiv comuna

Lancrăm, județul Alba, unde a rămas până la începutul lunii noiembrie 1944,

când s-a reîntors la domiciliu.

Din adeverința nr. 13176 din 16

iunie 2003, eliberată de Primăria municipiului Turda, rezultă că în perioada 5

septembrie 1944 – 4 octombrie 1944, orașul Turda a fost sub ocupație străină.

Rezultă că reclamanta a făcut dovada

că în perioada 5 septembrie 1944 – 4 octombrie 1944 a fost refugiată, din cauza

persecuțiilor etnice, în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Cum prin H.G. nr. 127/2000 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate, se constată că situația

reclamantei se încadrează în cerințele art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate, recursul va fi admis, se va modifica sentința atacată și în fond, se

va admite acțiunea formulată de reclamantă, cu consecința anulării hotărârii

nr. 8119/2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligării

pârâtei să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 5 septembrie 1944 – 4 octombrie 1944, începând cu data de 1

martie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.G.,

împotriva sentinței civile nr. 981 din 2 septembrie 2003, a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în

fond, admite acțiunea formulată de A.G., ca întemeiată. Anulează hotărârea nr.

8119 din 5 martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj. Obligă pe

pârâtă să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 5 septembrie 1944 – 4 octombrie 1944, începând cu data de 1

martie 2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.