ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată în

contencios administrativ, la data de 31 martie 2003, reclamanta D.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 8121 din 5 martie 2000, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins

cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că în perioada prevăzută în actele normative indicate, a suferit

împreună cu familia, persecuții din motive etnice, care o îndreptățesc la acordarea

drepturilor compensatorii prevăzute de lege.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 540 din 13

mai 2003, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta și-a schimbat domiciliul, împreună cu familia, la data de

5 septembrie 1944, din localitatea Turda, județul Cluj, în comuna Lancrăm,

județul Alba, ambele teritorii aflându-se la acea dată sub administrația statului

Român; or, Legea nr. 189/2000, privește numai persoanele persecutate din motive

etnice, de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta D.M., susținând în esență, că în perioada 5 septembrie 1944 -

4 octombrie 1944, orașul Turda a fost ocupat de trupele hortyste, care s-au

dedat la tot felul de atrocități asupra locuitorilor de origine română, din

teritoriul ocupat și, din acest motiv, s-a refugiat în județul Alba.

Recursul a fost respins ca nefondat,

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, prin decizia nr. 4034 din 20 noiembrie 2003, cu motivarea că,

din actele dosarului, nu rezultă că reclamanta și-a schimbat domiciliul din

localitatea Turda, județul Cluj, în comuna Lancrăm, județul Alba, din cauza

unor persecuții exercitate din motive etnice, așa cum pretinde, pentru a fi incidente

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

La data de 3 mai 2004, reclamanta D.M.

(născută A.), a formulat contestație în anulare împotriva deciziei menționate.

În susținerea cererii sale,

contestatoarea a reiterat mențiunile formulate în acțiunea introductivă și în

recurs, arătând, în esență că, împreună cu familia sa, compusă din părinți și patru

copii, au suferit persecuții exercitate din motive etnice, de trupele

hortysto-hitleriste, în perioada specificată, ceea ce i-a determinat să se

refugieze din localitatea de domiciliu, instanțele considerând eronat că nu

este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii legale.

A mai susținut că, în cauze

similare, doi dintre frații săi, prin hotărâri irevocabile, au obținut soluții

favorabile, fiindu-le recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

cu acordarea drepturilor cuvenite pentru perioada 5 septembrie 1944 - 4

octombrie 1944.

Contestația în anulare este nefondată.

Conform prevederilor art. 317 C.

proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare, hotărârile irevocabile,

atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită, potrivit cu cerințele legii, precum și

hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competență, în ambele situații, numai dacă aceste motive

nu s-au putut invocat pe căile ordinare de atac.

Art. 318 din același cod, prevede și

alte motive de contestație în anulare, și anume, când dezlegarea dată prin

hotărârea instanței de recurs, este rezultatul unei greșeli materiale sau când

s-a omis, din greșeală, să se cerceteze vreunul din motivele de casare.

Contestatoarea nu a invocat nici

unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și

318 C. proc. civ., ci a făcut referire la aspecte de fond, avute în vedere de către

instanța de fond și de instanța de control judiciar și asupra cărora acestea

s-au pronunțat.

Așa fiind, contestația în anulare

urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de D.M. împotriva deciziei nr. 4034 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 iunie 2004.