ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2559/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2004, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14.277 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de refugiat din motive etnice. Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 837 din 17 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 5 septembrie 1944 - 30 octombrie 1944, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probatoriile administrate în cauză au dovedit fără putință de tăgadă, că reclamantul A.I.

s-a refugiat împreună cu părinții săi, din comuna Săndulești, județul Cluj, în comuna Cricău, județul Alba, ca urmare a persecuțiilor etnice la care a fost supusă populația românească din Ardealul de Nord, după ocuparea acestuia, de către Statul Maghiar. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, motivându-și demersul, în sensul că localitatea din care au plecat reclamantul și familia sa, se afla în România și prin urmare, motivul plecării nu puteau fi persecuția etnică. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Din probatoriile administrate în cauză a rezultat cu certitudine că intimatul-reclamant, împreună cu familia sa, s-a refugiat din zona orașului Turda, ocupată de administrația maghiară, respectiv comuna Săndulești, ca urmare a persecuțiilor etnice la care românii au fost supuși de către noua administrație, în zona aflată sub jurisdicția Statului Român, respectiv în localitatea Cricău, județul Alba. Pe cale de consecință, Curtea de Apel Cluj a apreciat în mod corect că acesta beneficiază de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000. Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 837 din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.