ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Silvică Hunedoara

împotriva deciziei nr.328 din 20 iunie 2002 a  Curții de Conturi

–Secția jurisdicțională.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta Direcția Silvică Hunedoara

reprezentată de  consilierul juridic P.I.M. și  intimata  Curtea de

Conturi reprezentată de consilierul juridic N.D., lipsind intimatul P.N.

Procedura

completă.

Reprezentanta

recurentei a solicitat admiterea recursului  cu referire la motivele scrise

depuse la dosar.

Reprezentanta

Curții de Conturi a  solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Direcția

Silvică Hunedoara  a declarat recus, în temeiul art.82 din Legea

nr.94/1992, împotriva deciziei nr.328 din 20 iunie 2002 pronunțată de

Curtea de Conturi – Secția jurisdicțională.

În

motivarea recursului reclamanta arată că instanțele Curții

de Conturi au reținut greșit că decizia de imputare nr.5 din 5

noiembrie  2001 a fost emisă tardiv împotriva contestatorului P.N., cu

toate că termenul pentru emiterea deciziei a început să curgă de

la  25 septembrie 2001, când prin procesul verbal nr.6101 s-a propus imputarea

sumelor persoanelor vinovate, nu de la data când s-a propus trecerea pe

pierderi prin procesul-verbal nr.2089 din 9 aprilie 2001.

Menționează

că inițial s-a propus trecerea pe pierderi a cantității de

16.025 kg zmeură, evaluată la 100.284.450 lei, că între timp s-a

schimbat conducerea direcției iar directorul nou numit a dorit să se

lămurească asupra acestei probleme, dispunând a se face

verificările necesare și propuneri, rezultatul verificărilor

fiind consemnat în procesul verbal din 12 septembrie 2001 și apoi în cel

din 25 septembrie 2001, ultimul act stând la baza emiterii deciziei.

Analizând

recursul de față, Curtea reține următoarele:

Prin

decizia nr.5 din 5 noiembrie 2001 emisă de Direcția Silvică

Hunedoara s-a dispus imputarea contravalorii a 16.025 kg zmeură mai multor

persoane, din care numitului P.N. suma de 37.924.016 lei.

Acesta

a contestat suma imputată, contestație soluționată prin

sentința nr.15 din 25 mai 2002 pronunțată de Colegiul

jurisdicțional Hunedoara, prin care s-a anulat decizia pentru suma de

37.924.016 lei imputată contestatorului și s-a dispus restituirea

sumelor reținute acestuia în baza deciziei.

Instanța

reține că decizia de imputare s-a emis tardiv,  data când s-a

cunoscut paguba fiind 9 aprilie 2001, când s-a înregistrat la registratura

generală a unității actul întocmit de șefa Secției de

fructe de pădure, iar decizia de imputare s-a emis la 5 noiembrie 2001,

mult peste termenul legal de 60 de zile prevăzut de art.108 alin.2 din

Codul muncii, în care se putea emite decizia de imputare.

Recursul

jurisdicțional declarat de către Direcția Silvică Hunedora

împotriva sentinței a fost respins prin decizia nr.328 din 20 iunie 2002

pronunțată de Curtea de Conturi – Secția

jurisdicțională, decizie atacată cu prezentul recurs.

Recurenta

susține că procesul verbal din 25 septembrie 2001, întocmit de

comisia de inventariere a zmeurei aflată în stoc la punctul Hațeg,

constituie punctul de începere a curgerii termenului de 60 de zile în care

trebuia emisă decizia de imputare și cum decizia s-a emis la 5

noiembrie 2001, s-a încadrat în acest termen.

Această

susținere nu poate fi reținută pentru că s-a cunoscut de

existența pagubei la 9 aprilie 2001, dată la care s-a  înregistrat la

recurentă referatul șefului Secției fructe de  pădure Deva,

în care se menționează că la  Centrul Hațeg se află o

cantitate de 16.025 kg zmeură depreciată, în valoare de 100.284.450

lei.

Din

referat rezultă paguba produsă intimatei, atât cantitativ cât și

valoric, iar data înregistrării referatului la registratura generală

este considerată ca momentul de la care s-a presupus că persoana

abilitată legal a luat cunoștință de producerea pagubei.

Conform

prevederilor art.108 alin.2 din Codul muncii (în vigoare la acea dată)

„Termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la

data când cel în drept să emită decizia a luat

cunoștință de producerea pagubei”.

Cum

luarea la cunoștință e  prezumată că s-a întâmplat la

9 aprilie 2001, data înregistrării referatului, iar decizia de  imputare

s-a emis la 5 noiembrie 2001, rezultă că s-a depășit

termenul de 60 de zile menționat mai sus.

Împrejurările

că între timp s-a schimbat conducerea unității, că  noul

director  a dispus verificări și că aceste verificări au

necesitat timp, nu prezintă relevanță în cauză, toate

acestea trebuind să se facă în  interiorul termenului de 60 de zile

prevăzut de art.108 alin.2 din Codul muncii, inclusiv emiterea deciziei

de  imputare.

Astfel

fiind, în temeiul art.84 din Legea nr.94/1992, se va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Silvică Hunedoara împotriva deciziei

nr.328 din 20 iunie 2002 a  Curții de Conturi –Secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.