ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1904/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta BANCA de E. I. a ROMÂNIEI” E.” S.A. București împotriva deciziei nr.654 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială. La apelul nominal s-a prezentat intimata – reclamantă „B.I.M.GMBH „ DUSSELDORF prin avocat Grecu Angela, lispind celelalte părți. Procedura legal îndeplinită. Reprezentanta intimatei prezente pune concluzii de respinge a recursului, ca nefondat fără cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă Nr.5782/din 3 octombrie 2000 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta “B.I.M.GMBH” împotriva pârâtelor BANCA I.E.”E.”S.A.

și S.C.”.F. I” S.R.L. prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de gaj. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că luarea bunului din posesia debitorului înseamnă scoaterea sa din circuitul productiv ar fi avut consecința negative pentru ameble părți. Sentința pronunțată a fost schimbată în tot de către Curtea de Apel care a admis apelul reclamantei și a constatat nulitatea contractului de gaj încheiat între reclamantă și S.C.”F. I.” S.R.L., cu motivarea că acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor privitoare la proprietatea bunului.

Împotriva deciziei Nr.654 din 10 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București pârâta BANCA I.E.”E.” a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât instanța de apel nu a avut în vedere la pronunțarea deciziei, mențiunea expresă din contractul de vânzare – cumpărare conform căreia ,ca o garanție a efectuării prețului echipamentului S.C.”F.I.” se obligă să gajeze echipamentul către „B.I.M.GM.B.H.” chiar în ziua livrării lor prin intermediul unui contract de gaj. Deci transferul proprietății asupra bunurilor s-a efectuat. Se mai susține că încheierea contractului de gaj s-a făcut în considerarea majorării capitalului social, fapt ce rezultă și din declarațiile vamale întocmite la sosirea în țară a echipamentelor.

Ultimul aspect se referă la faptul că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că între firma „B.I.M.G.M.B.H.”și S.C.”F.I.”S.R.L s-a încheiat convenția la 12 martie 1997 dată la care contractul de gaj , a cărui anulare s-a solicitat , era încheiat și transcris, convenție ce vine în contradicție cu contractele de vânzare cumpărare și potrivit căruia nu avea dreptul de a gaja echipamentele unor terți și atunci se pune întrebarea de ce a mai fost necesară convenția după 2 ani de la perfectarea contractului. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport cu criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă: Raporturile dintre părți s-au derulat în baza contractelor de credit Nr.4 și 13/1996 prin care BANCA I.E „E.” a acordat un credit în valoare de 2.785.056.494,11 lei și 1.938.349,96 U.S.D.

pârâtei S.C.„F.I.” S.R.L. Pentru garantarea creditului părțile au încheiat un contract de gaj fără deposedare pentru suma de 11.169.013.121 lei. Bunurile aduse în gaj de S.C.”F. I” S.R.L. București au fost vândute și livrate de firma BROTHER în baza contractului de vânzare cumpărare Nr.950911 – 1 din 09 noiemrbie 1995, potrivit căruia plata contravalorii lor de 6.494.992,90 DM trebuia să se facă în 36 rate. La capitolul proprietăți s-a stiuplat că: bunurile au rămas în proprietatea reclamantei până la plata integrală a celor 36 rate. Susținerea recurentei că la garanții de plată, părțile au convenit instituirea gajului pe echipamentele livrate, ca o garantă a efectuării plății lor, iar reclamanta și-ar fi menținut dreptul de proprietate numai prin intermediul gajului și drept urmare s-ar fi transferat S.C.”F.

I.” dreptul de proprietate asupra bunurilor cumpărare este nefondată. Cum la data încheierii contractului de gaj pârâta. nu achitase decât o parte din avansul prevăzut în contractul de vânzare – cumpărare în sumă de 271.002,73 DM, legal instanța de apel a constatat că au fost încălcate clauzele contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate și că părțile au constituit gajul fără deposedare asupra ultilajelor și echipamentelor cuprinse în anexele contractului de vânzare cumpărare pentru garantarea creditului acordat. Instanța de apel a analizat și conținutul facturilor de livrare, depuse în anexă la dosar, unde s-a menționat și numărul contractului în baza căruia s-au făcut livrările, iar la rubrica payment, „s-a menționat că plata” se face conform înțelegerii contractuale.

Este irelevant faptul că la rubrica plata nu s-a făcut mențiunea că plata se face în rate, față de faptul că această mențiune s-a făcut în convenția părților. Mențiunile părții din declarațiile vamale că bunurile aduse vor majora capitalul social nu pot înlătura mențiunile din contractul de vânzare cumpărare cu privire la proprietatea bunurilor. În ceea ce privește convenția „adedum” din 09 noiembrie 1995 la contractul de vânzare cumpărare aceasta a fost încheiată ca o garanție pentru reclamantă că pârâta S.C”F.I.” își va exercita obligațiile contractuale, că va achita ratele lunare, nu pentru faptul că intimata reclamantă ar fi transferat dreptul de proprietate. Astfel fiind în raport de considerentele arătate recursul declarat fiind nefondat a fost respins, conform art.312 cod procedură civilă, decizia pronunțată prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de gaj este legală și temeinică.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei BANCA “E” S.A. București împotriva deciziei nr.654 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.