ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1904/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1904/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de pârâta BANCA
de E. I. a ROMÂNIEI” E.” S.A. București împotriva deciziei
nr.654 din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București - Secția a V-a
Comercială.
La apelul
nominal s-a prezentat intimata – reclamantă „B.I.M.GMBH „ DUSSELDORF prin
avocat Grecu Angela, lispind celelalte părți.
Procedura legal
îndeplinită.
Reprezentanta
intimatei prezente pune concluzii de respinge a recursului, ca nefondat fără
cheltuieli de judecată.
C U
R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă Nr.5782/din 3 octombrie 2000 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea
formulată de reclamanta “B.I.M.GMBH” împotriva pârâtelor BANCA I.E.”E.”S.A.
și S.C.”.F. I” S.R.L. prin care a solicitat să se constate nulitatea
absolută a contractului de gaj.
Pentru a se
pronunța astfel instanța de fond a reținut că luarea bunului din posesia
debitorului înseamnă scoaterea sa din circuitul productiv ar fi avut
consecința negative pentru ameble părți.
Sentința
pronunțată a fost schimbată în tot de către Curtea de Apel care a admis
apelul reclamantei și a constatat nulitatea contractului de gaj încheiat
între reclamantă și S.C.”F. I.” S.R.L., cu motivarea că acesta a fost
încheiat cu încălcarea dispozițiilor privitoare la proprietatea bunului.
Împotriva
deciziei Nr.654 din 10 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București
pârâta BANCA I.E.”E.” a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și
netemeinică, întrucât instanța de apel nu a avut în vedere la pronunțarea
deciziei, mențiunea expresă din contractul de vânzare – cumpărare conform
căreia ,ca o garanție a efectuării prețului echipamentului S.C.”F.I.” se
obligă să gajeze echipamentul către „B.I.M.GM.B.H.” chiar în ziua livrării
lor prin intermediul unui contract de gaj.
Deci transferul
proprietății asupra bunurilor s-a efectuat.
Se mai susține
că încheierea contractului de gaj s-a făcut în considerarea majorării
capitalului social, fapt ce rezultă și din declarațiile vamale întocmite la
sosirea în țară a echipamentelor.
Ultimul aspect
se referă la faptul că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că
între firma „B.I.M.G.M.B.H.”și S.C.”F.I.”S.R.L s-a încheiat convenția la 12
martie 1997 dată la care contractul de gaj , a cărui anulare s-a solicitat ,
era încheiat și transcris, convenție ce vine în contradicție cu contractele
de vânzare cumpărare și potrivit căruia nu avea dreptul de a gaja
echipamentele unor terți și atunci se pune întrebarea de ce a mai fost
necesară convenția după 2 ani de la perfectarea contractului.
Examinând
legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport cu criticile formulate
se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Raporturile
dintre părți s-au derulat în baza contractelor de credit Nr.4 și 13/1996
prin care BANCA I.E „E.” a acordat un credit în valoare de 2.785.056.494,11
lei și 1.938.349,96 U.S.D. pârâtei S.C.„F.I.” S.R.L.
Pentru
garantarea creditului părțile au încheiat un contract de gaj fără deposedare
pentru suma de 11.169.013.121 lei.
Bunurile aduse
în gaj de S.C.”F. I” S.R.L. București au fost vândute și livrate de firma
BROTHER în baza contractului de vânzare cumpărare Nr.950911 – 1 din 09
noiemrbie 1995, potrivit căruia plata contravalorii lor de 6.494.992,90 DM
trebuia să se facă în 36 rate.
La capitolul
proprietăți s-a stiuplat că: bunurile au rămas în proprietatea
reclamantei până la plata integrală a celor 36 rate.
Susținerea
recurentei că la garanții de plată, părțile au convenit instituirea gajului
pe echipamentele livrate, ca o garantă a efectuării plății lor, iar
reclamanta și-ar fi menținut dreptul de proprietate numai prin
intermediul gajului și drept urmare s-ar fi transferat S.C.”F. I.” dreptul
de proprietate asupra bunurilor cumpărare este nefondată.
Cum la data
încheierii contractului de gaj pârâta. nu achitase decât o parte din
avansul prevăzut în contractul de vânzare – cumpărare în sumă de
271.002,73 DM, legal instanța de apel a constatat că au fost încălcate
clauzele contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate și că părțile
au constituit gajul fără deposedare asupra ultilajelor și echipamentelor
cuprinse în anexele contractului de vânzare cumpărare pentru garantarea
creditului acordat.
Instanța de
apel a analizat și conținutul facturilor de livrare, depuse în anexă la
dosar, unde s-a menționat și numărul contractului în baza căruia s-au
făcut livrările, iar la rubrica payment, „s-a menționat că plata” se face
conform înțelegerii contractuale.
Este irelevant
faptul că la rubrica plata nu s-a făcut mențiunea că plata se face în rate,
față de faptul că această mențiune s-a făcut în convenția părților.
Mențiunile
părții din declarațiile vamale că bunurile aduse vor majora capitalul social
nu pot înlătura mențiunile din contractul de vânzare cumpărare cu privire
la proprietatea bunurilor.
În ceea ce
privește convenția „adedum” din 09 noiembrie 1995 la contractul de vânzare
cumpărare aceasta a fost încheiată ca o garanție pentru reclamantă că
pârâta S.C”F.I.” își va exercita obligațiile contractuale, că va achita
ratele lunare, nu pentru faptul că intimata reclamantă ar fi transferat
dreptul de proprietate.
Astfel fiind în
raport de considerentele arătate recursul declarat fiind nefondat a fost respins,
conform art.312 cod procedură civilă, decizia pronunțată prin care s-a
constatat nulitatea absolută a contractului de gaj este legală și temeinică.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca
nefondat, recursul pârâtei BANCA “E” S.A. București împotriva deciziei nr.654
din 10 aprilie 2001 a Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 27 martie 2003.