ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

martie 2001, reclamantul B.R. a chemat în judecată Primăria municipiului

București, solicitând anularea parțială a autorizației de construire nr. 27 V

din 25 august 2000, eliberată pârâtei V.T., suspendarea executării autorizației

cu privire la lucrările de închidere a scării și obligarea primei pârâte, la

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a cumpărat de la P.D., cu act autentic, imobilul situat în București,

alcătuit din garsoniera de la parter și o cotă indiviză asupra părților comune

din imobil, care prin natura lor sunt de folosință comună.

Prin actul de partaj voluntar

încheiat la 5 martie 1993, intervenit între reclamant și soții P., a fost

partajată uscătoria imobilului, stabilindu-se că atât scara de acces la

uscătorie, cât și holul de intrare în uscătorie, să rămână în proprietate

comună.

S-a mai precizat că scara exterioară

de acces la uscătoria de la mansardă, este cea la care se referă autorizația

nr. 27 V din 25 august 2000 și care îi include accesul la uscătorie.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1389 din 18 octombrie 2001,

a respins acțiunea.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamantul B.R., susținând, în esență, că instanța a reținut o situație

de fapt incorectă, că în realitate scara de la mansardă servește numai pentru

realizarea accesului său la mansardă, proprietatea sa exclusivă.

Recursul este nefondat.

Susținerea recurentului potrivit

căreia îi este interzis accesul la mansarda, proprietatea sa, este infirmată de

interogatoriul ce i-a fost luat de instanța de fond, în care recunoaște că

accesul la uscătoria de la mansardă se face pe scara exterioară, care se află

pe proprietatea sa.

Așadar, închiderea scării de acces

de către pârâtă cu un panou, nu-l împiedică pe recurentul-reclamant să

folosească această scară.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.

Reclamantul va fi obligat la

cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, potrivit dispozițiilor art. 274

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul B.R., împotriva

sentinței civile nr. 1389 din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de

7 milioane le,i cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei V.T.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.