ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
1593/2000, reclamanta M.V., în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și
Protecție Socială Teleorman, a solicitat anularea deciziei nr. 48 din 17 august
2000, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că prin decizia menționată i-a fost respinsă contestația privind modul
de stabilire a bazei de calcul a pensiei, existent în decizia nr. 146752 din 20
iulie 2000, a Oficiului de Pensii Teleorman.
Reclamanta a menționat că pârâta nu
a avut în vedere H.G. nr. 565/1996, în sensul că doar pentru lunile următoare
datei de 1 august 1991, se deduc sumele reprezentând rezultatele indexărilor și
compensărilor efectiv acordate.
Prin sentința nr. 297 din 12 martie
2001, s-a admis acțiunea, s-a anulat decizia nr. 48 din 17 august 2000, a
Comisiei de Contestații din cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție
Socială Teleorman.
S-a dispus modificarea deciziei, în
sensul de a se lua în calcul perioada 1 aprilie 1989 – 1 aprilie 1994, cu baza
de calcul de 17.953,83 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
A fost obligată pârâta la 3.000.000
lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat
recurs Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale
Teleorman, criticând-o astfel:
Constestatoarea a prestat activitate
până la 1 aprilie 1988, după care a beneficiat de ajutor de șomaj și de
alocație de sprijin.
Baza de calcul a pensiei a fost
perioada 1 aprilie 1988 – 1 aprilie 1993, reieșind suma de 4.984,55 lei –
pentru primii 5 ani lucrați consecutiv, din ultimii 10 ani de activitate.
Conform H.G. nr. 565/1996, a beneficiat de toate măsurile de protecție socială
prevăzute în Anexa 1 la hotărârea citată.
Ulterior, s-a îndreptat eroarea
materială privind baza de calcul, care este de 5.175,08 lei, în loc de
44.984,55 lei, s-a revizuit decizia inițială și s-a dat o nouă decizie cu nr.
146752 din 21 noiembrie 2000, având în vedere suma corectă.
În cauză, s-a efectuat o expertiză
contabilă prin care s-a ales o altă bază de calcul pe perioada 1 aprilie 1989 –
31 martie 1994, ceea ce o dezavantajează pe contestatoare, întrucât nu i se pot
aplica măsurile de protecție socială, conform H.G. nr. 565/1996, nefiind în
baza de calcul primii cinci ani lucrați consecutiv din ultimii zece ani de
activitate, conform art. 1 alin. (1) din hotărârea de guvern menționată.
Analizându-se actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Expertul contabil a avut în vedere
prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1997, în sensul că: „retribuția tarifară
care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuției
tarifare lunare, din 5 ani lucrați consecutiv la alegere, din ultimii 10 ani de
activitate”.
Dispozițiile citate nu au fost
abrogate sau modificate de legislația ulterioară - respectiv art. 1 și 2 din
H.G. nr. 565/1996, care prevede aplicarea măsurilor de protecție socială a
pensiilor de asigurări sociale de stat și militare stabilite și recalculate
după 1 august 1996.
Baza de calcul 1 aprilie 1998 – 1
aprilie 1993 a fost determinată greșit, perioada stabilită de expert fiind cea
mai avantajoasă pentru intimată, rezultând pe perioada 1 aprilie 1989 – 31
martie 1994, un salariu cu spor de vechime în sumă de 17.953,83 lei lunar.
Așa fiind, constatându-se că
sentința este legală și temeinică, recursul fiind nefondat, se va respinge ca
atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 297 din 12 martie
2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 februarie 2003.