ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 926/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional al Curții de

Conturi a României, prin sentința nr. 5 din 18 februarie 2002, a admis

contestația la decizia de imputare nr. 378 din 9 iulie 2001, formulată de V.M.,

în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor și a anulat decizia de imputare

nr. 378 din 9 iulie 2001, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că în anul 1998,

în baza contractelor de export încheiate cu partenerii străini, Regia Națională

a Pădurilor a exportat produse din răchită și împletituri din nuiele, pentru

încasarea contravalorii cărora a întocmit declarații de încasare valutară.

În luna mai 1999, la controlul

efectuat de Ministerul Finanțelor, s-a constatat că valuta aferentă a cinci

declarații valutare nu a fost încasată în termenul de 60 de zile de la data

livrării, astfel că regia a fost amendată cu 187.776.867 lei, sumă calculată în

raport cu valuta nerecuperată și întârzierea înregistrată.

Această sumă, a fost virată la

bugetul de stat cu D.I. nr. 264 din 24 mai 2001. Paguba fiind certă, regia a

imputat suma. contestatoarei V.M., prin decizia de imputare nr. 378/2001.

Cu privire la aceasta, s-a reținut

că și-a îndeplinit atribuția de negociere, încheiere și derulare a contractelor

de export de produse din răchită și nuiele, ca un bun comerciant și că paguba

își are originea în calitatea necorespunzătoare a produselor, fapt ce a

determinat nerepatrierea contravalorii lor în termenul înscris în declarația de

încasare valutară, și nu în nerespectarea atribuției de urmărire a încasării

valutei, practic că nu există legătură de cauzalitate între faptă și

prejudiciu.

Secția jurisdicțională, prin decizia

nr. 212 din 16 mai 2002, a respins recursurile jurisdicționale declarate de

Regia Națională a Pădurilor și V.M., pe aceleași considerente și reținând că în

mod justificat s-a respins excepția de tardivitate a emiterii deciziei de

imputare contestate, prejudiciul cert fiind stabilit la 24 mai 2001, dar

decizia fiind emisă în termenul legal de 60 de zile, respectiv 9 iulie 2001.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, Regia Națională a Pădurilor a declarat recurs, susținând că

prejudiciul suferit de ea s-a datorat faptului că V.M. nu și-a îndeplinit

atribuțiile de serviciu, existând o legătură de cauzalitate între faptă și

prejudiciu.

Recursul este nefondat.

Pentru a exista răspundere

materială, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe: calitatea de

salariat a celui ce a produs paguba, fapta ilicită săvârșită în legătură cu

munca sa, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între faptă,

prejudiciu și vinovăția salariatului.

Din atribuțiile de serviciu înscrise în fișa

postului, copiile contractelor de expert, demersurile făcute pentru rezolvarea

reclamațiilor de calitate, avizele date de Ministerul Comerțului pentru

declararea termenelor de repatriere a valutei. pentru mărfurile în litigiu și

refuzuri externe pentru marfa livrată privind calitatea și cantitatea, rezultă

că V.M. nu are culpă în producerea prejudiciului. respectiv aceasta și-a

îndeplinit sarcinile de serviciu ce-i reveneau.

A încheiat contracte legale, cu

termene de încasare a prețului cât mai scurte, prin declarațiile de încasare

valutară transmise beneficiarilor externi a solicitat ca termen de plată. și 60

de zile de la livrare, în concret s-a comportat ca un bun comerciant.

Refuzul și întârzierile de plată au

fost generate de deficiențele de calitate a produselor din răchită și

împletituri din nuiele exportate, de care se fac vinovați executanții acestora.

Mărfurile corespunzătoare calității

au fost plătite în termen.

În aceste condiții, paguba are ca

izvor, calitatea necorespunzătoare a produselor, fapt ce a determinat

neîncasarea contravalorii în termen.

Nu se poate vorbi de nerespectarea

atribuției de urmărire a încasării valutei, de către contestatoare.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Regia

Națională a Pădurilor București, împotriva deciziei nr. 212 din 16 mai 2002, a

Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2003.