ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2556/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2556/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
D E C I Z I A Nr. 2556
Dosar nr. 709/2003
Asupra conflictului negativ de competență ivit;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2002,
revizuientul S.M. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 365 F din 25
aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de
contencios administrativ, invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
cu motivarea că este potrivnică sentinței civile nr. 495 din 10 aprilie 2002, a
aceluiași tribunal, secția a III-a civilă.
Tribunalul București, secția a V-a civilă și de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 663 din 18 iulie 2002
a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe revizuient în
contradictoriu cu intimata S.C. Z.T. S.R.L., în favoarea Curții de apel
București.
Se arată în motivarea sentinței că, întrucât ambele
hotărâri, atât cea a cărei revizuire se cere, cât și cea potrivnică celei
dintâi au fost pronunțate de Tribunalul București, competența în soluționarea
cererii de revizuire revine Curții de apel București potrivit art. 323 alin. (2)
C. proc. civ.
Sesizată cu judecarea cererii de revizuire
introdusă de revizuientul S.M. în contradictoriu cu S.C. Z.T. S.R.L., Curtea de
apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin
decizia civilă nr. 75 din 22 ianuarie 2003 a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Curții Supreme de Justiție.
În motivarea acestei soluții, s-a învederat că
prima sentință, cea cu nr. 495 din 10 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul
București, secția a III-a civilă, a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.
802 din 16 mai 2002 a Curții de apel București, secția pentru conflicte de
muncă și litigii de muncă.
Ca atare, instanța competentă să judece cererea
de revizuire este instanța cea mai mare în grad față de instanțele care au
pronunțat hotărârea potrivnică, anume Curtea Supremă de Justiție potrivit
prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., nu Curtea de apel București.
Curtea Supremă de Justiție, căreia Curtea de apel
București i-a înaintat dosarul pentru a judeca cererea de revizuire, constată
că în cauză s-a declanșat un conflict negativ de competență între Tribunalul
București și Curtea de apel București, cele două instanțe s-au declarat
necompetente a soluționa revizuirea, fiecare dintre ele declinându-și
competența în favoarea altei instanțe, ipoteză prevăzută în art. 20 pct. 2 C.
proc. civ.
Chemată să decidă asupra conflictului de
competență, Curtea Supremă de Justiție, prin regulatorul de competență, urmează
să stabilească instanța căreia îi revine competența de a judeca revizuirea
conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Această instanță este Curtea de Apel
București, ca instanță mai mare în grad față de Tribunalul București, care a
pronunțat hotărârile potrivnice în primă instanță, fiind fără relevanță
juridică soluția din recurs dacă nu s-a evocat fond cauzei, cu precizarea că
sentința civilă nr. 495 din 10 aprilie 2002 s-a finalizat prin decizia civilă
nr. 802 din 16 mai 2002 care a constatat nulitatea recursului, iar prin decizia
civilă nr. 1419 din 18 februarie 2002 s-a respins ca nefondat recursul
revizuientului împotriva sentinței civile nr. 365 F din 25 aprilie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cererii
de revizuire formulată de revizuientul S.M. în contradictoriu cu intimata S.C.
„Z.T.” S.R.L. în favoarea Curții de Apel București, căreia îi trimite dosarul
spre soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie
2003.