ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2556/2003

D E C I Z I A Nr. 2556 Dosar nr. 709/2003 Asupra conflictului negativ de competență ivit; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2002, revizuientul S.M. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 365 F din 25 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că este potrivnică sentinței civile nr. 495 din 10 aprilie 2002, a aceluiași tribunal, secția a III-a civilă. Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 663 din 18 iulie 2002 a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe revizuient în contradictoriu cu intimata S.C.

Z.T. S.R.L., în favoarea Curții de apel București. Se arată în motivarea sentinței că, întrucât ambele hotărâri, atât cea a cărei revizuire se cere, cât și cea potrivnică celei dintâi au fost pronunțate de Tribunalul București, competența în soluționarea cererii de revizuire revine Curții de apel București potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Sesizată cu judecarea cererii de revizuire introdusă de revizuientul S.M. în contradictoriu cu S.C. Z.T. S.R.L., Curtea de apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr. 75 din 22 ianuarie 2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Supreme de Justiție.

În motivarea acestei soluții, s-a învederat că prima sentință, cea cu nr. 495 din 10 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 802 din 16 mai 2002 a Curții de apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. Ca atare, instanța competentă să judece cererea de revizuire este instanța cea mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârea potrivnică, anume Curtea Supremă de Justiție potrivit prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., nu Curtea de apel București.

Curtea Supremă de Justiție, căreia Curtea de apel București i-a înaintat dosarul pentru a judeca cererea de revizuire, constată că în cauză s-a declanșat un conflict negativ de competență între Tribunalul București și Curtea de apel București, cele două instanțe s-au declarat necompetente a soluționa revizuirea, fiecare dintre ele declinându-și competența în favoarea altei instanțe, ipoteză prevăzută în art. 20 pct. 2 C. proc. civ. Chemată să decidă asupra conflictului de competență, Curtea Supremă de Justiție, prin regulatorul de competență, urmează să stabilească instanța căreia îi revine competența de a judeca revizuirea conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Această instanță este Curtea de Apel București, ca instanță mai mare în grad față de Tribunalul București, care a pronunțat hotărârile potrivnice în primă instanță, fiind fără relevanță juridică soluția din recurs dacă nu s-a evocat fond cauzei, cu precizarea că sentința civilă nr. 495 din 10 aprilie 2002 s-a finalizat prin decizia civilă nr. 802 din 16 mai 2002 care a constatat nulitatea recursului, iar prin decizia civilă nr. 1419 din 18 februarie 2002 s-a respins ca nefondat recursul revizuientului împotriva sentinței civile nr. 365 F din 25 aprilie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul S.M. în contradictoriu cu intimata S.C. „Z.T.” S.R.L. în favoarea Curții de Apel București, căreia îi trimite dosarul spre soluționare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2003.