ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 576/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în
examinare recursul declarat de Z.A.A. împotriva sentinței civile nr.103 din 28
martie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios
administrativ.
La
apelul nominal au lipsit atât recurentul reclamant Z.A.A. precum și intimata
pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș.
Procedura
completă.
S-a
referit că recursul a rămas în nelucrare mai mult de un an, judecata acestuia
fiind suspendată prin încheierea de ședință din 5 decembrie 2001.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj – Secția comercială și de
contencios administrativ la 30 ianuarie 2001, reclamantul Z.A.A. a chemat în
judecată Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Maramureș,
solicitând anularea ca nelegală a Deciziei nr.R/19390/2000 emisă de pârâtă.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a motivat că în mod neîntemeiat nu i s-au luat
în calculul vechimii în muncă perioadele cuprinse în adeverințele depuse în
dosarul de pensionare, perioadele menționate în carnetul de muncă, perioadele
în care a beneficiat de vechime în grupa superioară de muncă și perioada de 8
luni în care a executat pedeapsă privativă de libertate.
Prin
sentința civilă nr.103 din 28 martie 2001, Curtea de Apel Cluj – Secția
comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de Z.A.A.
cu motivarea că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada vechimii de 30
de ani necesară înscrierii la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă.
Împotriva
sentinței civile sus-menționate a declarat recurs Z.A.A. motivând, în esență,
că în mod neîntemeiat nu i s-au luat în calculul vechimii în muncă cele 8 luni
în care a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea
infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei.
Din
analiza actelor dosarului se constată că la termenul de judecată din 5
decembrie 2001 au lipsit ambele părți, deși procedura de citare fusese legal
îndeplinită.
În
consecință, instanța, prin încheierea de la acea dată, a dispus suspendarea
judecării cauzei în baza art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Dosarul
a fost repus pe rol în vederea constatării perimării acestuia.
Potrivit
art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de
revocare se perimă, de drept, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp
de un an.
În
cauză se constată că recurentul, deși legal citat, la termenul de judecată din
5 decembrie 2001 a lipsit și nu a cerut judecarea în lipsă.
De
la data suspendării soluționării cauzei – 5 decembrie 2001 și până la termenul
de față, a trecut mai mult de un an, pricina rămânând în nelucrare din vina
recurentului, care nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea
judecării recursului, inclusiv formularea unei cereri de repunere pe rol a
dosarului.
În
situația dată, urmează a se constata perimat recursul declarat de Z.A.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată
perimat recursul declarat de Z.A.A. împotriva sentinței civile nr.103 din 28
martie 2001 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios
administrativ.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.