ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4332/2003

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul F.A. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca instanța, prin sentința ce o va

pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 8160/2003 și să o oblige pe pârâtă

să-i recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că împreună cu familia sa, s-au refugiat din satul Vlaha, în orașul

Cluj, deoarece familia sa de etnie maghiară, a suferit persecuții etnice.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința

civilă nr. 478/2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8160/2003 și a

obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pentru

perioada 1 septembrie 1941 – 1 decembrie 1944.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

În motivarea recursului,

recurenta-pârâtă a susținut că intimatul nu a suferit persecuții din motive

etnice, deoarece s-a refugiat în orașul Cluj aflat sub ocupație austro-ungară.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000

și art. 1 din H.G. nr. 127/2002, drepturile prevăzute de aceste legi se acordă

persoanelor persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în

România în perioada 1940 – 1945.

În cauza dedusă judecății,

intimatul-reclamant, prin probele administrate (acte și martori), a făcut

dovada că în timpul celui de al doilea război mondial a locuit împreună cu

familia sa în comuna Săvădisla, satul Vlaha, de unde a fost nevoit să se

refugieze în orașul Cluj.

Împrejurarea că familia intimatului

este de etnie maghiară, nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii

statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincție în acest sens,

iar persecuția etnică a fost dovedită.

În consecință, în mod corect

instanța de fond a apreciat și reținut că intimatul are statutul de refugiat,

beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată și

modificată.

Așa fiind, având în vedere cele mai

sus reținute, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 478 din 23 aprilie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.