ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1379/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul S.T.I.împotriva deciziei nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 3122/2002. La apelul nominal s-au prezentat: contestatorul S.T.I., reprezentat de avocat A.P.și intimata A.L., prin avocat P.M.. Procedura completă. Avocat A.P.solicită admiterea contestației în anulare formulate, precizând că se întemeiază pe dispozițiile art. 318 C.proc.civ... Avocat P.M. pune concluzii de respingere a contestației în anulare. C U R T E A Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.T.I.a formulat contestație în anulare, în contradictoriu cu A.L.

împotriva deciziei nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție în temeiul art. 317 pct. 1 și 318 C..proc.civ. Se susține în motivarea contestației că la primul termen de judecată din 4 octombrie 2002 la Curtea Supremă de Justiție, cauza a fost soluționată, deși cel în cauză nu primise citație și că soluția de anulare a recursului ca insuficient timbrat se întemeiază pe o greșeală materială, rezultată din calculul eronat al taxei de timbru datorate. Contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 C.proc.civ.., întrucât la primul motiv întemeiat pe prevederile art. 317 pct. 1 C.proc.civ.. s-a renunțat, nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare. Potrivit art. 318 C.proc.civ.ilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Se susține pe acest temei că soluția de anulare a recursului ca insuficient timbrat are la bază o eroare materială rezultând dintr-un calcul eronat al taxei de timbru. Susținerea este nefondată întrucât Curtea Supremă de Justiție i-a făcut cunoscut prin citație recurentului să completeze taxa de timbru cu 1.142.500 lei și timbru judiciar în valoare de 25.000 lei. Recurentul nu a satisfăcut această cerință legală și nici nu s-a prezentat la proces. Apărarea contestatorului în sensul că taxa judiciară de timbru nu trebuia calculată în raport de cursul leu-dolar, față de care a apărut acea diferență, nu este de primit în situația în care obiectul litigiului l-a format suma de 14.000 USD, acordată prin hotărâre și ca atare în mod corect a fost calculată taxa de timbru, în considerarea cursului leu-dolar la data primirii dosarului în recurs.

Astfel în raport de cursul de 33.000 lei/1 USD s-a stabilit corect taxa de timbru la valoarea de 9.442.500 lei, în raport de care a apărut diferența neplătită. În consecință, soluția adoptată nu se întemeiază pe o eroare materială, situație în care nu sunt aplicabile prevederile legale menționate, contestația urmând a fi respinsă. De altfel, în situația în care recurentul nu era de acord cu cuantumul taxei de timbru stabilite, era în drept să uzeze de calea contestației la organele fiscale competente, în condițiile art.1 din Legea 146/1997 și nu să formuleze calea de atac extraordinară de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S.T.I.împotriva deciziei nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.