ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1379/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1379/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de
contestatorul S.T.I.împotriva deciziei nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a
Curții Supreme de Justiție – Secția civilă, pronunțată în dosarul nr.
3122/2002.
La apelul
nominal s-au prezentat: contestatorul S.T.I., reprezentat de avocat A.P.și
intimata A.L., prin avocat P.M..
Procedura
completă.
Avocat
A.P.solicită admiterea contestației în anulare formulate, precizând că se
întemeiază pe dispozițiile art. 318 C.proc.civ...
Avocat P.M.
pune concluzii de respingere a contestației în anulare.
C U R T E A
Asupra
contestației în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.T.I.a
formulat contestație în anulare, în contradictoriu cu A.L. împotriva deciziei
nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție în temeiul art. 317
pct. 1 și 318 C..proc.civ.
Se susține în
motivarea contestației că la primul termen de judecată din 4 octombrie 2002 la
Curtea Supremă de Justiție, cauza a fost soluționată, deși cel în cauză nu
primise citație și că soluția de anulare a recursului ca insuficient timbrat se
întemeiază pe o greșeală materială, rezultată din calculul eronat al taxei de
timbru datorate.
Contestația în
anulare întemeiată pe prevederile art. 318 C.proc.civ.., întrucât la primul
motiv întemeiat pe prevederile art. 317 pct. 1 C.proc.civ.. s-a renunțat, nu
este fondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Potrivit art.
318 C.proc.civ.ilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu
contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Se susține pe
acest temei că soluția de anulare a recursului ca insuficient timbrat are la
bază o eroare materială rezultând dintr-un calcul eronat al taxei de timbru.
Susținerea
este nefondată întrucât Curtea Supremă de Justiție i-a făcut cunoscut prin
citație recurentului să completeze taxa de timbru cu 1.142.500 lei și timbru
judiciar în valoare de 25.000 lei.
Recurentul nu
a satisfăcut această cerință legală și nici nu s-a prezentat la proces.
Apărarea
contestatorului în sensul că taxa judiciară de timbru nu trebuia calculată în
raport de cursul leu-dolar, față de care a apărut acea diferență, nu este de
primit în situația în care obiectul litigiului l-a format suma de 14.000 USD,
acordată prin hotărâre și ca atare în mod corect a fost calculată taxa de
timbru, în considerarea cursului leu-dolar la data primirii dosarului în
recurs. Astfel în raport de cursul de 33.000 lei/1 USD s-a stabilit corect taxa
de timbru la valoarea de 9.442.500 lei, în raport de care a apărut diferența
neplătită.
În consecință,
soluția adoptată nu se întemeiază pe o eroare materială, situație în care nu
sunt aplicabile prevederile legale menționate, contestația urmând a fi
respinsă.
De altfel, în
situația în care recurentul nu era de acord cu cuantumul taxei de timbru
stabilite, era în drept să uzeze de calea contestației la organele fiscale
competente, în condițiile art.1 din Legea 146/1997 și nu să formuleze calea de
atac extraordinară de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul
S.T.I.împotriva deciziei nr. 3315 din 4 octombrie 2002 a Curții Supreme de
Justiție – Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2003.