ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3454/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1110/ PI din 13 noiembrie 2009, a admis în parte acțiunea reclamantului P.G. și a obligat pârâta SC B. SA București să revină la condițiile anterioare datei de 1 octombrie 2008, respectiv la dobânda de 9,95 % pe an, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere. A respins cererea privind modificarea de către instanță a dobânzii în raport cu rata de inflație cât și a sintagmei „dobândă variabilă”.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că între părți s-a încheiat la data de 30 septembrie 2008 un contract de credit de consum prin care părțile au convenit o dobândă de 9,95 % pe an, valabilă în primele 90 de zile de la data acordării creditului, după care urma să fie aplicată dobânda variabilă pentru credite de nevoi personale în lei, în vigoare la acel moment. După trecerea acestei perioade pârâta a majorat dobânda la 16,95 %, măsură reclamată la A.N.P.C. care a sancționat operatorul economic și a dispus revenirea la condițiile contractuale existente înainte de data de 1 octombrie 2008. Tribunalul Timiș a mai reținut că chiar dacă sunt incidente în cauză dispozițiile art. 969 și 970 C. civ., potrivit cărora contractul este legea părților, convenția dintre părți trebuie executată cu bună credință și nu în mod abuziv.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 55/ A din 22 martie 2010, a admis apelul declarat de pârâta SC B. SA București, a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul că a respins acțiunea reclamantului P.G. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a reținut că în anexa la Legea nr. 193/2009 la pct. 1 alin. (2) lit. a) se prevede că nu sunt considerate clauze abuzive într-un contract, acele clauze în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzi plătibile de către consumator, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată. Instanța a reținut că adresa la care se face referire în motivarea primei sentințe, depusă la dosar, este adresată de A.N.P.C.

altei persoane și nu reclamantului, astfel că aceasta nu are relevanță în cauză. Împotriva menționatei decizii, reclamantul P.G. a declarat recurs în termen legal, la data de 25 martie 2010, conform dovezii aflată la fila 3 dosar recurs, iar motivele de recurs le-a depus la data de 20 octombrie 2010. Recursul reclamantului urmează a se constata nul. Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cerere de recurs sau în termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2). Față de dispozițiile legale menționate, cum motivele de recurs s-au depus la 20 octombrie 2010, cu depășirea termenului legal, și cum în cauză nu există nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Curtea va constata nul recursul reclamantului P.G., conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 55/ A din 22 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.