ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3454/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3454/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Timiș, secția comercială
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1110/ PI din 13 noiembrie
2009, a admis în parte acțiunea reclamantului P.G. și a obligat pârâta SC B. SA
București să revină la condițiile anterioare datei de 1 octombrie 2008,
respectiv la dobânda de 9,95 % pe an, sub sancțiunea unor daune cominatorii de
100 lei/zi întârziere.
A respins cererea privind
modificarea de către instanță a dobânzii în raport cu rata de inflație cât și a
sintagmei „dobândă variabilă”.
Pentru a pronunța această hotărâre,
Tribunalul Timiș a reținut că între părți s-a încheiat la data de 30 septembrie
2008 un contract de credit de consum prin care părțile au convenit o dobândă de
9,95 % pe an, valabilă în primele 90 de zile de la data acordării creditului,
după care urma să fie aplicată dobânda variabilă pentru credite de nevoi
personale în lei, în vigoare la acel moment.
După trecerea acestei perioade
pârâta a majorat dobânda la 16,95 %, măsură reclamată la A.N.P.C. care a
sancționat operatorul economic și a dispus revenirea la condițiile contractuale
existente înainte de data de 1 octombrie 2008.
Tribunalul Timiș a mai reținut că
chiar dacă sunt incidente în cauză dispozițiile art. 969 și 970 C. civ.,
potrivit cărora contractul este legea părților, convenția dintre părți trebuie
executată cu bună credință și nu în mod abuziv.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,
prin decizia nr. 55/ A din 22 martie 2010, a admis apelul declarat de pârâta SC
B. SA București, a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul că a respins
acțiunea reclamantului P.G.
Pentru a pronunța această decizie,
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a reținut că în anexa la Legea nr. 193/2009 la pct. 1 alin. (2) lit. a) se prevede că nu sunt considerate clauze
abuzive într-un contract, acele clauze în temeiul cărora un furnizor de
servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzi plătibile de
către consumator, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație
întemeiată.
Instanța a reținut că adresa la care
se face referire în motivarea primei sentințe, depusă la dosar, este adresată
de A.N.P.C. altei persoane și nu reclamantului, astfel că aceasta nu are
relevanță în cauză.
Împotriva menționatei decizii,
reclamantul P.G. a declarat recurs în termen legal, la data de 25 martie 2010,
conform dovezii aflată la fila 3 dosar recurs, iar motivele de recurs le-a depus
la data de 20 octombrie 2010.
Recursul reclamantului urmează a se
constata nul.
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.
civ., recursul se va motiva prin însăși cerere de recurs sau în termenul de
recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.
civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția
cazurilor prevăzute la alin. (2).
Față de dispozițiile legale
menționate, cum motivele de recurs s-au depus la 20 octombrie 2010, cu
depășirea termenului legal, și cum în cauză nu există nici motive de ordine
publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Curtea va constata nul recursul
reclamantului P.G., conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de
reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 55/ A din 22 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 21 octombrie 2010.