ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2314/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Bacău, prin

sentința nr. 34 din 16 mai 2002, a admis pct. 1 al încheierii nr. 329 din 11

decembrie 2001 a Completului Camerei de Conturi Bacău, a obligat pârâții C.V.

și B.G., în solidar, la plata sumei de 23.503.026 lei despăgubiri, către Grupul

Școlar Ion Borcea Buhuși, precum și la plata beneficiului nerealizat, constând

în dobânda de referență a B.N.R. de 34,1% pe an în cuantum de 15.150.826 lei,

până la data pronunțării sentinței și, în continuare, până la plata efectivă a

prejudiciului.

A menținut măsurile asiguratorii

luate în cursul judecării cauzei.

A obligat pe cei doi pârâți la câte

100.000 lei fiecare, cheltuieli de judecată.

S-a reținut că controlul, privind

contul de execuție pe anul 2000, la Grupul Școlar Ion Borcea Buhuși, a constatat

unele abateri cu caracter financiar, de natură a atrage răspunderea civilă

delictuală, după cum urmează:

În anul școlar 1999 - 2000,

directorul Centrului bugetar Ion Borcea Buhuși, C.V., a acceptat și a aprobat

ca în incinta unității școlare, să funcționeze filiala Grupului Școlar

Postliceal Ștefan Bârsănescu din Bacău (instituție de învățământ particular),

fără a avea aprobarea Inspectoratului Școlar Județean Bacău; spațiul de 54 mp a

fost utilizat de chiriaș fără a se negocia cuantumul tarifului de închiriere a

spațiului respectiv și fără a se încheia contract de închiriere, încasând fără

nici o bază de calcul o chirie de 0,8 dolari SUA/mp/lunar, încălcând astfel

prevederile art. 166 alin. (6) din Legea Învățământului nr. 84/1995,

republicată, ale Cap. III din Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3320/1996

și art. 2 din Ordinul Ministrului Învățământului nr. 3288/1998, privind

metodologia închirierii spațiilor de învățământ.

Conducerea liceului nu s-a conformat

hotărârii din 14 octombrie 1999, a Consiliului de Administrație al unității

verificate, ce a stabilit tarife de închiriere pentru spațiile disponibile, în

sumă de 30.000 lei/mp/lunar, tarif identic, fiind stabilit și prin H.C.L. nr.

48/1998 a orașului Buhuși.

Unitatea a fost prejudiciată cu suma

de 5.298.374 lei, reprezentând diferență de chirie necalculată și nepretinsă de

la chiriași, pentru perioada octombrie 1999 – mai 2000; în total, nu s-au

calculat și nu s-au pretins de la chiriași venituri în cuantum de 23.503.086

lei, la care se adaugă folosul nerealizat de 15.150.826 lei, iar răspunderea

revine celor doi pârâți, pentru prejudiciul cauzat.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin sentința nr. 605 din 7 noiembrie 2002, a respins recursul

jurisdicțional declarat de B.G., cu următoarea motivare:

Metodologia închirierii spațiilor

disponibile este stabilită conform art. 166 din Legea nr. 84/1995, Ordinul

Ministrului Învățământului nr. 3320/1996 și H.G. nr. 1228/1990.

Unitatea verificată a închiriat un

spațiu de 54 mp Fundației Ștefan Bârsănescu (învățământ particular), fără să

încheie contract de închiriere și fără să respecte tariful de închiriere

stabilit în ședința Consiliului de Administrație al liceului; a fost stabilit

un tarif de 30 mii lei/mp/lună, iar directorul C.V. a dat dispoziție pentru

perceperea unui tarif de 0,8 dolari SUA/mp/lună, neluând în considerare

hotărârea din 14 octombrie 1999 și prevederile legale în materie.

Invocarea lipsei de culpă, pe motiv

că a îndeplinit ordinul superiorului, a fost înlăturată, întrucât contabila

șefă, B.G. avea obligația să cunoască prevederile legale și principiul că

ordinul superiorului nu o absolvă de răspundere.

Cu privire la motivul doi de recurs,

privind nedatorarea contravalorii utilităților folosite de către Grupul Școlar

Ștefan Bârsănescu, pe motiv că Grupul Școlar Ion Borcea, Buhuși nu le-a acordat

aceste servicii, s-a reținut că plata integrală a cheltuielilor doar de către

locator este nelegală, întrucât clasele care aparțineau locatarului au fost

încălzite, consumul de apă era mai mare prin mărirea numărului elevilor și

energia electrică era folosită de locatar; cheltuielile fiind mai mari trebuiau

împărțite conform prevederilor legale, proporțional și recuperate de la

locatar.

Recursul declarat de C.V. a fost

anulat, întrucât nu a fost motivat.

Împotriva deciziei secției

jurisdicționale a Curții de Conturi au declarat recurs cei doi pârâți.

Recurenta B.G. a reiterat, în

esență, aspectele de fond invocate pe parcursul procesului, la instanțele

Curții de Conturi, fără a invoca motive de casare de natura celor prevăzute de

art. 304 c. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate, la care

secția jurisdicțională a făcut referire, rezultă că, în adevăr, pentru spațiul

de 54 mp, închiriat Fundației Ștefan Bârsănescu (învățământ particular), fără a

se încheia contract de închiriere s-a perceput un tarif de 0,8 dolari

SUA/mp/lună, deși Consiliul de Administrație al liceului a stabilit un tarif de

30 mii lei/mp/lună, cauzându-se astfel un prejudiciu de 23.503.086 lei, pentru

care răspunde și B.G., în calitate de contabil șef; răspunderea acesteia a fost

dedusă, în mod corect, din împrejurarea că, potrivit fișei postului și

dispoziției nr. 42/1998, avea ca sarcină să verifice documentele privind

închirierea spațiilor, să organizeze evidența contractelor încheiate de școală

și să urmărească executarea lor, iar prin acordarea vize de control financiar

preventiv să ateste legalitatea, realitatea, necesitatea sumelor înscrise în

facturile pe care le-a avizat.

Or, contrar acestor obligații de

serviciu, B.G. în calitate de contabil șef, a avizat actele contabile, privind

utilizarea suprafeței de 54 mp de către Fundația Ștefan Bârsănescu, deși nu s-a

încheiat contract de închiriere și nici nu a fost respectat tariful de

închiriere stabilit de Consiliul de Administrație al liceului; totodată, nu a

fost stabilită nici cota parte din cheltuielile privind utilitățile, în

proporție de spațiul folosit și numărul de elevi.

Așadar, răspunderea civilă

delictuală a recurentei B.G. a fost corect stabilită; în consecință, recursul

acesteia urmează să fie respins.

Recursul declarat de C.V., prin care

se invocă aspecte de fond, urmează, de asemenea, să fie respins.

Astfel, potrivit art. 82 alin. (1)

din Legea nr. 94/1992, modificată, împotriva hotărârii pronunțate în ultimă

instanță de secția jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la

secția de contencios administrativ a Curții de Conturi.

În cauză, prin recursul său, C.V. nu

invocă aspecte de nelegalitate a deciziei secției jurisdicționale, prin care

s-a constatat nulitatea recursului jurisdicțional, ci aspecte de fond.

În situația dată, în care recursul

jurisdicțional nu a fost motivat de către C.V., soluția adoptată de secția

jurisdicțională este legală, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 306

alin. (1) C. proc. civ., iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

B.G. și C.V. împotriva deciziei nr. 605 din 7 noiembrie 2002, a secției jurisdicționale

a Curții de Conturi, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.