ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2274/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.280 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani precum și decizia nr.1001 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Suceava. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 01130, 01583 și U.M. 01579 – Botoșani, lipsind intimații contestatori P.A., S.L., A.M., C.M., D.I., N.G., C.D., B.C., A.M., B.D., O.O., C.I., C.O., F. B., A.V., M.C., R.V., H.L., T.I., C.M., D.L., M.Ș., C.D.și D.G.Ș.. Procedura completă.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului în anulare, casarea în parte a deciziei civile nr.1001 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Suceava – secția civilă în ceea ce privește dispoziția menținerii sentinței civile nr.280 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani cu excepția contestatorului D.L., a cărui contestație formulată în mod corect a fost respinsă, iar pe fond respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de cei 23 contestatori. Consilier juridic D.G.solicită admiterea recursului în anulare și depune concluzii scrise. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestațiile introduse la Tribunalul Botoșani la data de 17 octombrie 2001, 19 octombrie 2001, 22 octombrie 2001 contestatorii P.A., S.L., A.M.-F., C.M., D.I., N.G., C.D., B.C., A.M., B.D., O.O., C.I., C.O., F.B.I., A.V., M.C., R.V.

R, H.L., T.I., C.M., D.L., M.Ș., C.D.și D.G.Ș.au contestat măsura desfacerii abuzive a contractului de muncă în temeiul art.129 C.mun., măsură dispusă de intimatele Ministerului Apărării Naționale, U.M. nr.01130 Botoșani, U.M. 01579 Botoșani, U.M. 01529 Botoșani și U.M. 01583 Botoșani. Contestatorii au mai solicitat plata unor ajutoare în temeiul Legii nr.138/1999, plata concediului de odihnă, a soldei pe luna octombrie 2001 și a cheltuielilor de judecată. Contestațiile au fost conexate la termenul din 21 noiembrie 2001. Prin sentința nr.280 din 5 decembrie 2001 s-au admis în parte contestațiile. S-a constatat nelegală măsura desfacerii contractelor de muncă ale contestatorilor. S-a respins capătul de cerere privind pretențiile contestatorilor la plata ajutoarelor solicitate în temeiul Legii nr.138/1999.

S-a respins capătul de cerere privind plata soldei aferentă lunii octombrie 2001. S-a respins capătul de cerere privind plata concediului de odihnă aferent anului 2001. Au fost obligate intimatele să plătească cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că la data de 1 octombrie 2001 intimata nu mai putea constata încetarea raporturilor de muncă deoarece prelungise contractele de muncă prin negocierea din 24 septembrie 2001. Contestatorii nu sunt îndreptățiți să beneficieze de ajutoarele prevăzute de art.32 pct.1, art.44 și art.33 din Legea nr.38/1999 și nici de plățile compensatorii prevăzute de Ordonanța nr.7/1998 aprobată prin Legea nr.37/2001 deoarece Legea nr.138/1999 distinge între ajutoarele acordate cadrelor militare și cele pentru militarii angajați pe bază de contract.

Drepturile de concediu de odihnă au fost plătite de intimată, pretențiile contestatorilor nefiind întemeiate. Împotriva acestei sentințe Ministerul Apărării Naționale a formulat recurs pentru el și pentru unitățile militare intimate arătând că instanța a acordat contestatorilor mai mult decât au cerut și că nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate. Prin decizia nr.1001 din 27 martie 2002 Curtea de Apel Suceava a admis recursul, a casat parțial sentința atacată în sensul că a respins ca nefondată contestația introdusă de D.L. și a menținut celelalte dispoziții. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că în ceea ce îl privește pe D.L., acestuia nu i s-a reînnoit contractul de muncă, iar în ce îi privește pe ceilalți contestatori aceștia se aflau în prima zi de lucru a contractului reînnoit.

Împotriva sentinței civile nr.280 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani – secția civilă și deciziei civile nr.1001 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Suceava Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare invocând art.314 cod procedură civilă solicitând admiterea recursului în anulare, casarea în parte a deciziei civiele nr.1001 din 27 matie 2002 a Curții de Apel Suceava – secția civilă, în ceea ce privește dispoziția menținerii sentinței civile nr.280 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani cu excepția contestatorului D.L., a cărui contestație formulată în mod corect a fost respinsă iar pe fond respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de cei 23 contestatori.

În motivare s-a arătat că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Totodată acestea sunt vădit netemeinice. Instanțele nu au dat eficiență faptului că a avut loc o reorganizare și o restrângere de activitate a intimatei care corespund unei cerințe reale impusă de necesitățile interne de optimizare funcțională a armatei așa încât cerințele art.129 și 130 al.1 lit.a din C.mun. erau îndeplinite. Astfel, instanța de fond a soluționat cauza reținând doar că au fost prelungite contractele de muncă ale contestatorilor începând cu data de 1 octombrie 2001 așa încât intimata nu mai putea constata încetarea raporturilor de muncă la aceeași dată.

În exercițiul rolului său activ instanța avea obligația să stabilească dacă a avut loc desființarea sau redisitribuirea unor funcții în cadrul unităților militare în cauză, impuse de nevoile de restructurare a armatei. Se mai arată că intimata a redus începând cu data de 1 octombrie 2001 funcțiile de natura celor ocupate de contestatori operând un transfer la o altă unitate din Galați. În aceste condiții deși s-a negociat la 24 septembrie 2001 reînnoirea contractelor de muncă ale contestatorilor, în cadrul procesului de reorganizare și restructurare a Ministerului Apărării Naționale au intrat și unitățile militare unde lucraseră contestatorii, motiv pentru care reînnoirea contractelor de muncă cu data de 1 octombrie 2001 este imposibilă, se impunea blocarea reîncadrării, și contestatorii beneficiază de ajutorul de șomaj.

Recursul în anulare nu este fondat și urmează a fi respins ca atare. Ambele instanțe au pronunțat hotărâri temeinice și legale, în baza analizei materialului probator. Motivele formulate în recursul în anulare urmează a fi analizate global și înlăturate. Astfel, așa cum reiese din anexele 108 – 130 dosar fond, la data de 24 septembrie 2001 contestatorii au negociat o nouă prelungire a contractelor de muncă începând cu 1 octombrie 2001 (fila 153 dosar fond). În raport de această împrejurare aspectul relevat de Procurorul General în baza probelor (filele 95-98 dosar fond) privind redistribuirea contestatorilor și că înțelesul, termenului de transfer reprezintă blocarea încadrării (neîncadrării) nu poate fi reținut ca o încălcare esențială a legii atâta timp cât contractele contestatorilor fuseseră reînnoite.

Simplele susțineri ale intimatei de la fila 95 dosar fond sunt insuficiente și nu demonstrează incidența dispozițiilor art.129 C.mun. sau 130 lit.a din același cod. Așa fiind, hotărârile Tribunalului Botoșani și ale Curții de Apel Suiceava sunt legale și temeinice, recursul în anulare nefiind fondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1001 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Suceava și a sentinței civile nr.280 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2003.