ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 487/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de C.B.V. împotriva Deciziei nr.217 din 17 mai 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională. La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta și nici intimații Spitalul Orășenesc Salonta și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. Magistratul asistent a făcut referatul cauzei arătând că recurenta a solicitat în scris, în temeiul art.242(2) Cod procedură civilă, judecarea în lipsă (fila 4). S-a referit de asemenea că, recursul nu a fost legal timbrat, deși recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării și cu precizarea valorii de 1500 lei a timbrului judiciar care trebuia depus și cuantumului de 150.000 lei al taxei judiciare de timbru care trebuia achitată (fila 15), recursul fiind și tardiv declarat.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr.217 din 17 mai 2002, Curtea de Conturi – Secția jurisdicțională a respins recursul jurisdicțional formulat de C.B.V . împotriva sentinței nr.13 din 1 martie 2002 a Colegiului jurisdicțional Bihor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs C.B.V . , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Mai înainte însă de a examina recursul, se constată că acesta nu a fost timbrat potrivit dispozițiilor legale. În conformitate cu prevederile art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin H.G. nr.752/1999 și modificate prin O.G.

nr.34/2001, recursul declarat în cauză trebuia timbrat cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 150.000 lei. Totodată, conform dispozițiilor art.3 alin.1 din O.G. nr.32/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.123/1997, cererile adresate instanțelor judecătorești, care au ca obiect exercitarea unei căi de atac, se timbrează cu un timbru judiciar în valoare de 1500 lei. În cauză, deși legal citată (fila 15 dosar recurs) cu mențiunea de a timbra recursul potrivit dispozițiilor arătate, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație. Conform prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare și celor ale art.35 alin.5 din Ordinul nr.760/1999 al Ministrului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea acestei legi, precum și cele ale art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995 – neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.

În consecință, recursul declarat în cauză va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul declarat de C.B.V . împotriva Deciziei nr.217 din 17 mai 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională, ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2003.