ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1504/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare contestația în anulare formulată de S.C. “E.” S.A. București
împotriva Deciziei nr.1641 din 25 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție –
Secția contencios administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat contestatoarea S.C. “E.” S.A. București
reprezentată de consilierul juridic E.P. și intimatul Ministerul Industriei și
Resurselor reprezentat de consilierul juridic N.P., lipsind intimata S.C. „T.”
– Filiala E.T.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic E.P. a solicitat admiterea contestației în anulare, potrivit motivelor
dezvoltate în scris.
Consilierul
juridic N.P. a pus deasemenea concluzii pentru admiterea contestației în
anulare formulată împotriva Deciziei nr.1641 din 25 aprilie 2002 a Curții
Supreme de Justiție – Secția de contencios administrativ.
C
U R T E A
Asupra
contestației în anulare de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
decizia nr.1641 pronunțată la data de 25 aprilie 2002 în dosarul nr.3765/2001,
Curtea Supremă de Justiție, Secția contencios administrativ a respins ca tardiv
formulată contestația în anulare împotriva deciziei nr.935/ 27 martie 2001 a
aceleiași secții, introdusă de contestatoarea S.C. “E.” S.A. București.
Pentru
a pronunța această soluție Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art.319
alin.2 din Codul de procedură civilă, împotriva hotărârilor irevocabile care nu
se aduc la îndeplinire pe calea executării silite – cazul deciziei nr.935/ 27
martie 2001 – contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de
la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, or contestația
respectivă în anulare fusese introdusă la data de 11 octombrie 2001, deci cu
încălcarea acestor prevederi legale.
Împotriva
deciziei nr.1641/ 25 aprilie 2002 contestatoarea S.C. “E.” SA București a
formulat contestația în anulare de față susținând că este nelegală pentru
următoarele motive:
-
chiar dacă reprezentantul său a participat la dezbateri, nu rezultă automat că
a fost prezent și la pronunțare;
-
termenul de 15 zile prevăzut de art.219 alin.2 din Codul de procedură civilă
curge de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, nu de la
data pronunțării acesteia;
-
contestația în anulare a vizat și faptul că instanța nu a cercetat toate
motivele de recurs, împrejurare de care nu putea lua cunoștință la data
pronunțării, ci numai după redactarea considerentelor.
Contestația
în anulare de față este nefondată.
Este
adevărat că, potrivit prevederilor art.320 alin.3 din Codul de procedură
civilă, hotărârea dată în contestație – cazul deciziei nr.1641/ 25 aprilie 2002
– este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
Dar,
în conformitate cu prevederile art.317 și 318 din Codul de procedură civilă
hotărârile pot fi atacate cu contestație în anulare numai pentru motivele
limitativ enumerate de aceste dispoziții, între care nu se regăsesc motivele
invocate de contestatoare în contestația în anulare de față, urmând să fie
respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
contestația în anulare formulată de S.C. “E.” S.A. București împotriva Deciziei
nr.1641 din 25 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție – Secția contencios
administrativ.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.