ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1075/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinței civile

nr.796 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București –

Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant personal și

intimata-pârâtă Casa de Economii și Consemnațiuni S.A. prin

consilierul juridic N.P.

Procedura

completă.

Recurentul-reclamant

a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele

scrise dezvoltate pe larg în dosarul cauzei.

Consilierul

juridic   a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.796/2002 pronunțată de Curtea de Apel

București în fond după casare, în baza deciziei civile nr.1801/2002

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția de

contencios administrativ, a fost admisă excepția

inadmisibilității iar acțiunea formulată de reclamantul H.L.I.

a fost respinsă ca inadmisibilă în contencios administrativ.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de rejudecare a

reținut în esență că „litigiul dedus judecății

izvorăște dintr-un raport juridic contractual, respectiv din

executarea unui depozit bancar” nefiind incidente prevederile Legii nr.29/1990.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.L.I.

În

motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că în mod

greșit instanța de rejudecare a admis excepția

inadmisibilității, neținând cont de decizia de casare a

Curții Supreme de Justiție prin care s-a stabilit competența

materială a secției de contencios.

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de

dispozițiile art.304 – 304

1

Cod procedură civilă,

Curtea îl va admite pentru următoarele considerente:

Prin

acțiunea formulată și înregistrată sub nr.1061/2000 la

Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ

recurentul-reclamant a chemat în judecată în calitate de pârât Casa de

Economii și Consemnațiuni S.A., solicitând anularea circularei

nr.4/2000 emisă de pârâtă, privind sistarea participării la

tragerile trimestriale cu câștiguri în autoturisme a livretelor C.E.C. cu

o depunere de 5000 lei efectuată din anul 1975.

Curtea

de Apel București prin sentința civilă nr.1487/2000 a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre

soluționare la Judecătoria sectorului 3 București

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul-recurent, iar prin decizia

civilă nr.1801/2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul

și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel București

– Secția de contencios administrativ.

În

motivarea soluției sale, instanța supremă a reținut că

„indiferent de forma de constituire în exercitarea atribuțiilor sale,

CEC-ul emite acte administrative cum este cel  a cărui anulare se

solicită, act care prin conținutul său aduce atingere

drepturilor persoanelor cu care CEC-ul se află în raporturi contractuale”.

Stabilindu-se

așadar, prin decizia Curții Supreme de Justiție că

circulara nr.4/2000 emisă de CEC este un act administrativ, cauza a fost

trimisă spre soluționare Curții de Apel București –

Secția contencios administrativ și nu judecătoriei ca

instanță de drept comun, soluția de declinare

pronunțată inițial fiind nelegală.

Or,

potrivit dispozițiilor art.315(1) Cod procedură civilă „în caz

de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate... sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Încălcând

aceste dispoziții procedurale, instanța de rejudecare greșit a

apreciat că litigiul dedus judecății izvorște dintr-un

raport contractual, deoarece obiectul acțiunii îl reprezintă anularea

circularei nr.4/2000, iar acest act reprezintă un act administrativ

așa cum s-a stabilit prin decizia nr.1801/2002 a Curții Supreme de

Justiție.

În

consecință, instanța de rejudecare ca instanță

competentă material, trebuia să soluționeze cauza pe fond.

În

raport de cele mai sus reținute și față de

dispozițiile art.313 Cod procedură civilă recursul va fi admis,

sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinței civile nr.796 din 11

septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de

contencios administrativ.

Casează

sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.