ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1075/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinței civile nr.796 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant personal și intimata-pârâtă Casa de Economii și Consemnațiuni S.A. prin consilierul juridic N.P. Procedura completă. Recurentul-reclamant a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia cu referire la motivele scrise dezvoltate pe larg în dosarul cauzei. Consilierul juridic a solicitat respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.796/2002 pronunțată de Curtea de Apel București în fond după casare, în baza deciziei civile nr.1801/2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția de contencios administrativ, a fost admisă excepția inadmisibilității iar acțiunea formulată de reclamantul H.L.I.

a fost respinsă ca inadmisibilă în contencios administrativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța de rejudecare a reținut în esență că „litigiul dedus judecății izvorăște dintr-un raport juridic contractual, respectiv din executarea unui depozit bancar” nefiind incidente prevederile Legii nr.29/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.L.I. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit instanța de rejudecare a admis excepția inadmisibilității, neținând cont de decizia de casare a Curții Supreme de Justiție prin care s-a stabilit competența materială a secției de contencios.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.304 – 304 1 Cod procedură civilă, Curtea îl va admite pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr.1061/2000 la Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ recurentul-reclamant a chemat în judecată în calitate de pârât Casa de Economii și Consemnațiuni S.A., solicitând anularea circularei nr.4/2000 emisă de pârâtă, privind sistarea participării la tragerile trimestriale cu câștiguri în autoturisme a livretelor C.E.C.

cu o depunere de 5000 lei efectuată din anul 1975. Curtea de Apel București prin sentința civilă nr.1487/2000 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre soluționare la Judecătoria sectorului 3 București Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul-recurent, iar prin decizia civilă nr.1801/2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul și a trimis cauza spre soluționare Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. În motivarea soluției sale, instanța supremă a reținut că „indiferent de forma de constituire în exercitarea atribuțiilor sale, CEC-ul emite acte administrative cum este cel a cărui anulare se solicită, act care prin conținutul său aduce atingere drepturilor persoanelor cu care CEC-ul se află în raporturi contractuale”.

Stabilindu-se așadar, prin decizia Curții Supreme de Justiție că circulara nr.4/2000 emisă de CEC este un act administrativ, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și nu judecătoriei ca instanță de drept comun, soluția de declinare pronunțată inițial fiind nelegală. Or, potrivit dispozițiilor art.315(1) Cod procedură civilă „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate... sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Încălcând aceste dispoziții procedurale, instanța de rejudecare greșit a apreciat că litigiul dedus judecății izvorște dintr-un raport contractual, deoarece obiectul acțiunii îl reprezintă anularea circularei nr.4/2000, iar acest act reprezintă un act administrativ așa cum s-a stabilit prin decizia nr.1801/2002 a Curții Supreme de Justiție.

În consecință, instanța de rejudecare ca instanță competentă material, trebuia să soluționeze cauza pe fond. În raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art.313 Cod procedură civilă recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de H.L.I. împotriva sentinței civile nr.796 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.