ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 347/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 16 ianuarie 1998 reclamanta S.C.”H.I.” SRL a solicitat anularea deciziei nr.1330 din 23 decembrie 1997 a Ministerului Finanțelor, precum și a procesului verbal de control din 28 februarie 1996 încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mureș, prin care s-a reținut în sarcina sa obligația de plată pentru 101.687.972 lei, sumă compusă din 50.843.986 lei diferență impozit pe profit suplimentar și 50.843.986 lei, suma egală cu diferența de impozit. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că nu datorează aceste sume, întrucât pentru toate cheltuielile făcute și care de altfel au contribuit la sporirea veniturilor încasate, a prezentat documente justificative în concordanță cu normele legale în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 249 din 5 noiembrie 1998, Curtea de Apel Cluj a admis în parte acțiunea în sensul că a înlăturat obligația de plată pentru suma egală cu impozitul suplimentar, menținând în același timp obligația de plată pentru impozitul pe profitul suplimentar. Prin decizia civilă nr. 256 din 26 octombrie 1999, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de S.C.”H.I.”SRL, a casat sentința nr. 249/1998 a Curții de Apel Cluj și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță cu indicația completării probatoriului cu o expertiză contabilă. În fond, după casare, Curtea de Apel Cluj,prin sentința civilă nr.139 din 19 mai 2000 a admis acțiunea și a anulat decizia Ministerului Finanțelor nr. 1330/1997, precum și procesul verbal de control din 28 februarie 1997 al Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mureș.

Recursul declarat împotriva acestei hotărâri de către Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș a fost admis de Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr.567 din 12 februarie 2001, care a casat hotărârea Curții de Apel Cluj cu trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se că instanța și-a întemeiat soluția exclusiv pe concluziile expertizei efectuate în cauză, concluzii care însă s-au dovedit a reprezenta în fapt considerente de ordin general exprimate în afara documentelor contabile depuse la dosar. Prin sentința civilă nr.182 din 23 mai 2002 pronunțată în fond după casare, Curta de Apel Cluj, a admis în parte acțiunea; a anulat parțial decizia Ministerului Finanțelor și procesul verbal de control în sensul că a exonerat reclamanta de plata sumei de 10.015.298 lei impozit pe profit suplimentar.

Prin aceeași hotărâre au fost obligați pârâții la 11.821.504 lei cheltuieli de judecată, precum și la restituirea taxei de timbru în valoare de 816.574 lei. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că parte din sumele considerate de organele de control ca nefiind deductibile fiscal sunt în realitate deductibile, fiind aferente veniturilor realizate. În acest sens, instanța a avut în vedere cheltuielile reprezentând c.val. carburanților necesari pentru utilizarea celor două autoturisme închiriate (4.091.613 lei) precum și cele reprezentând c.val. pieselor de schimb necesare acestora (1.295.009 lei). În raport cu constatările expertizei efectuate, s-a concluzionat că aceste cheltuieli, s-au făcut pe baza de documente justificative servind efectiv la buna desfășurare a activității.

Instanța a mai considerat ca fiind deductibilă și suma de 11.400.000 lei, reprezentând c.val. premiilor acordate la jocuri tip tombolă - înregistrată în registrul de masă, fișă centralizatoare și registrul de casă și care au o justificare economică – prin sporirea veniturilor societății. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta S.C.”H.I.” SRL, cât și Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice. În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ., reclamanta S.C.”H.I.” SRL a criticat soluția Curții de Apel Cluj pentru aprecierea ca nedeductibilă a sumei de 54.668.500 lei, reprezentând contravaloarea cartoanelor de joc acordate cu titlu gratuit, în condițiile în care expertiza a demonstrat că această cheltuială a adus firmei venituri suplimentare.

Totodată, recurenta a contestat și cuantumul cheltuielilor de judecată și al taxei de timbru la care au fost obligați pârâții, solicitând suplimentarea acestora cu 3.000.000 lei, onorar avocat în recurs și diferența până la 7.637.518 lei – taxă timbru. La rândul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice a contestat legalitatea și temeinicia sentinței Curții de Apel Cluj, susținând că în mod greșit s-au apreciat ca fiind deductibile fiscal cheltuielile reprezentând c.val. carburanți (4.091.013 lei) și c.val. piese schimb ( 1.295.009 lei), întrucât foile de parcurs prezentate de reclamantă nu au fost însoțite de ordinele de deplasare, nu au purtat viza de destinație și nici o certificare pentru corectitudinea datelor completate.

Totodată a invocat lipsa stipulării în contractele de închiriere încheiate cu proprietarii autoturismelor a unei clauze privind obligativitatea înlocuirii pieselor de schimb, toate aceste cheltuieli nefiind aferente veniturilor. Recurenta a criticat și aprecierea sumei de 11.400.000 lei, c.val. premii acordate la jocul tip Tombolă, ca fiind nedeductibilă, în condițiile în care acest tip de joc, nu face parte din categoria celor menționate de Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 613/1993- fiind în fapt un joc de noroc supus avizării și testării, pentru care cheltuielile ocazionate nu sunt deductibile fiscal. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.

Prin procesul verbal de control încheiat de inspectori ai Direcției Controlului Financiar de Stat Mureș la 28 februarie 1997 s-a dispus în sarcina S.C.”H.I.” SRL obligația de plată la bugetul statului a sumei de 101.687.072 lei compusă din 50.843.986 lei, reprezentând diferență impozit pe profit și 50.843.986 lei, reprezentând o sumă egală cu diferența de impozit pe profit. S-a reținut de către organul de control că în perioada octombrie 1995 – iunie 1996, societatea a înregistrat pe cheltuieli fără a avea documente justificative, suma de 7.298.712 lei reprezentând contravaloare amortizare la lucrările de modernizare la punctul de lucru „D.B.”; suma de 4.091.613 lei contravaloare carburanți tot în lipsa documentelor justificative și 1.295.009 lei c.val.

piese schimb pentru autoturismele închiriate în condițiile în care în contractele de închiriere nu era prevăzută această obligație; pentru perioada noiembrie 1995 – martie 1996, societatea a înregistrat pe cheltuieli 11.400.000 lei, contravaloarea premiilor acordate la jocul tip Tombolă, fără ca acestea să fi fost precizate în Regulamentul de organizare și funcționare a jocului B; pentru perioada decembrie 1995 – ianuarie 1996, a achitat premii speciale de 6.200.000 lei fără să fi fost înregistrate în registrul de masă și în fine, pentru perioada 29 septembrie 1995 – 16 mai 1996 a acordat gratuit jucătorilor cartoane cu valoare tipărită și regim special în sumă de 54.660.500 lei, valoare neevidențiată ca venit.

Organele de control au apreciat că procedând astfel, societatea și-a diminuat veniturile cu 84.945.834 lei pentru care a calculat o diferență de impozit pe profit de 50.967.500 lei. Expertiza contabilă efectuată în cauză a reținut din totalul sumei cu care organele de control au majorat veniturile reclamantei suma de 14.481.212 lei, drept cheltuială nedeductibilă fiscal – reprezentând: 7.298.712 lei cheltuieli cu amortizarea; 6.200.000 lei premii tip tombolă și 982.500 lei, plăți în numerar fără documente justificative. În ce privește suma de 54.666.500 lei, cheltuieli cu cartoanele acordate gratuit jucătorilor, deși expertul a reținut că această operațiune nu este prevăzută de Regulamentul de funcționare al jocului „B”, susține caracterul deductibil – demonstrat prin faptul că acordarea lor a avut drept scop atragerea clienților și în final, majorarea veniturilor societății.

Or, în condițiile în care aceste cartoane cu valoare tipărită și regim special potrivit dispozițiilor art. 27 din Normele tehnice privind organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, trebuiau gestionate în regim special, iar în urma controlului efectuat s-a reținut, necontestat de altfel, că cei care le manipulau nu cunoșteau regimul lor special și mai mult chiar, parte dintre ele au fost vândute la valoarea tipărită, în mod legal și temeinic s-a apreciat ca prin neevidențiere contravaloare lor s-a diminuat atât venitul cât și profitul impozabil. În ce privește sumele reprezentând c.val. carburanți și piese schimb pentru autoturismelor închiriate, de necontestat faptul că acestea au fost folosite pentru buna exploatare - în scopul realizării bunei desfășurări a activității societății.

În aceste condiții lipsa unor mențiuni nesemnificative din foile de parcurs – care în realitate s-au dovedit a fi întocmite conform traseului parcurs - în mod corect nu a fost avut în vedere. În același sens, lipsa mențiunilor din contractele de închiriere ale autoturismelor referitoare la obligativitatea procurării de piese de schimb urmează a fi considerate nerelevantă, atâta vreme cât potrivit acelorași contracte – autoturismele trebuiau predate în stare de bună funcționare la termenul scadent – iar aceasta presupunea și întreținerea lor corespunzătoare. În ce privește suma de 11.400.000 lei c.val. premii pentru tombolă, expertiza efectuată în cauză a dovedit înregistrarea lor în registrul de masă, fișa centralizatoare și registrul de casă, precum și faptul că a fost achitată din rezerve, scopul cheltuirii lor fiind acela de a asigura publicitatea, pentru ele nefiind încasate sume suplimentare.

Reținând aceste considerente, urmează a se aprecia că hotărârea Curții de Apel Cluj este legală și temeinică, bazându-se pe analiza corectă a probatoriilor administrate în cauză. În ce privește aprecierea cheltuielilor de judecată și a taxei de timbru datorate reclamantei, urmează a se reține că la stabilirea cuantumului acestora în raport cu actele doveditoare aflate la dosar și indicate de altfel fiecare în parte, prin aplicarea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. instanța a apreciat corect sumele cuvenite recurentei-reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Societatea comercială „H.I.” SRL comuna Livezile, județul Bistrița Năsăud, precum și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Mureș, Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.182 din 23 mai 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 30 ianuarie 2004.