ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de R.G.I. împotriva sentinței civile nr.100 din 31 iulie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Muncii și Solidarității Sociale reprezentat de consilierul juridic M.R. lipsind recurentul-reclamant. Procedura completă. Consilierul juridic M.R. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 noiembrie 2001 reclamantul R.G.I. a chemat în judecată Ministerul Muncii și Solidarității Sociale București, solicitând să fie obligată să-i recunoască drepturile prevăzute de art.6 alin.1 din Decretul nr.118/1990, în sensul de a se constata că a fost persecutat politic.

În motivarea cererii reclamantul arată că, în luna februarie 1952 a fost ridicat de organele de securitate de la domiciliul său din Bârlad și ținut în arest și cercetat timp de 6 luni, că după eliberare a continuată să fie urmărit până în anul 1990. Curtea de apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.100 din 31.07.2002 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a respins ca nefondată acțiunea. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul R.G.I., susținând în esență că, deși a dovedit că a fost torturat și persecutat de securitatea comunistă, pârâtul a refuzat să-i rezolve cererea în termenul prevăzut de lege.

Recursul este nefondat. Potrivit art.8 alin.3 din Decretul-Lege nr.118/1990, cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest acest act normativ (privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6.03.1945 și celor deportarea în străinătate ori ținute în prizonierat), se depun la direcția generală de muncă și solidaritate socială în a cărei rază teritorială locuiește solicitantul. Soluționarea cererilor revin Comisiilor înființate în baza Legii nr. 55/1998 de modicare a Decretului Lege nr.118/1990. Din actele dosarului rezultă că reclamantul-recurent nu s-a adresat anterior Comisiei pentru a i se stabili calitatea de beneficiar al prevederilor actului normativ mai sus arătat.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond i-a respins cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale care nu au calitate procesuală pasivă. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de R.G.I. împotriva sentinței nr.100 din 31 iulie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.