ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1932/2003

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 2001, reclamanta SC U.T. SA Brașov a chemat în judecată Direcția Controlului Fiscal Brașov și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Brașov, solicitând anularea actelor de control financiar. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin procesul-verbal nr. 2742 din 22 decembrie 2000, s-au stabilit în sarcina sa obligații bugetare în valoare de 382.418.615 lei, reprezentând impozit suplimentar aferent stimulentelor din profit, acordate salariaților în perioada mai 1996 - martie 1997, în valoare de 209.102.964 lei și majorări de întârziere aferente, în valoare de 173.315.681 lei.

Curtea de Apel Brașov, prin sentința civilă nr. 77/F din 23 aprilie 2002, a respins acțiunea ca nefondată. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC U.T. SA Brașov. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1069 din 19 martie 2002, a anulat recursul ca insuficient timbrat. Împotriva acestei decizii, SC U.T. SA a formulat contestație în anulare, susținând că în mod greșit s-a apreciat timbrajul la 150.000 lei, taxa de 30.000 lei fiind suficientă pentru astfel de acțiune. Se mai arată că instanța a omis să cerceteze motivul de casare privind excepția lipsei competenței materiale a curții de apel, de a soluționa procesul. Ultima critică se referă la aplicabilitatea, în speță, a pct. 5 din art. 20 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată prin O.G.

nr. 34/2001, instanța putea să dispună în dispozitiv obligarea sa la diferența taxei de timbru, iar dispozitivul hotărârii ar fi putut constitui titlu executor. Contestația în anulare este nefondată pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârea instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Obiectul acțiunii introduse la curtea de apel, îl constituie contestarea obligațiilor bugetare, în sumă totală de 382.418.645 lei. Fiind o acțiune evaluabilă în bani potrivit dispozițiilor legale în anulare, recursul declarat la Curtea Supremă de Justiție trebuie timbrat cu suma de 150.000 lei. Întrucât contestatoarea recurentă a timbrat numai cu 50.000 lei, deși a fost citată cu mențiunea de a depune diferența de 100.000 lei și nu s-a conformat, în mod corect instanța a anulat recursul ca insuficient timbrat.

Cât privește susținerea că instanța a omis să cerceteze motivul de casare privind necompetența materială a curții de apel și acesta nu poate fi reținut, întrucât recursul a fost anulat ca insuficient timbrat, situație în care instanța nu a mai intrat în fondul pricinii. Ultima critică este, de asemenea, nefondată; potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul este nul, dacă nu este timbrat. Așa fiind, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC U.T. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 1069 din 19 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.