ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 620/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 iunie 1999 și precizată ulterior, la 22 iunie 1999, reclamanta Societatea de Investiții Financiare „Transilvania” SA Brașov a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat și Administrația Finanțelor Brașov, solicitând anularea actelor emise de acestea, respectiv decizia nr. 959 din 12 mai 1999, dispoziția nr. 192 din 25 noiembrie 1998 și hotărârea nr. 78 din 5 august 1999 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de control nr. 2078/A/25 iunie 1998 întocmit de inspectori ai Administrației Financiare Brașov; obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.505.805.113 lei, ridicată nejustificat din contul său în urma măsurilor dispuse prin actele de control ale Ministerului Finanțelor; obligarea la plata sumei de 1.154.460.021 lei, cu titlu de penalități pentru sumele reținute fără drept, precum și la plata cheltuielilor de judecată și a taxelor de timbru în sumă totală de 102.393.515 lei.

În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că investițiile efectuate în anul 1997 au contribuit la extinderea activității sale și ca atare trebuie să beneficieze de reducerea de 50% a impozitului pe profit; că impozitul aferent lunii aprilie 1997 era scadent la 25 iulie 1997 și a fost achitat anterior, situație în care greșit i s-au calculat și imputat majorări de întârziere. Prin sentința civilă nr. 7 din 14 februarie 2003, pronunțată în fond, după casare, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea reținând ca legale și temeinice constatările și măsurile dispuse de organele de control fiscal. Împotriva acestei sentințe, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta Societatea de Investiții Financiare „Transilvania” SA Brașov.

S-a susținut că în ce privește impozitul aferent lunii aprilie 1997, societatea s-a conformat prevederilor art. 15 din O.G. nr. 70/1994 achitându-l la 25 iunie 1997 deși data scadentă era 25 iulie 1997, astfel încât penalitățile calculate în sarcina sa nu se justifică. În opinia recurentei, în mod greșit instanța fondului a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 72/1997 art.5, potrivit cu care plata impozitului pe profit se face lunar până la 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a calculat impozitul, această nouă modalitate de plată fiind aplicabilă din luna următoare publicării legii în M. Of.

Or, Legea nr. 72/1997 a fost publicat la 29 aprilie 1997, ca atare plata impozitului aferent lunii aprilie putea fi făcută până la 25 iunie 1998. S-a mai susținut că hotărârea Curții de Apel Brașov este nelegală și pentru faptul că nu s-a pronunțat asupra penalităților aferente impozitului pe profit pentru luna aprilie 1997; precum și în legătură cu mijloacele fixe achiziționate și pentru care societatea trebuia să beneficieze de reducerea impozitului pe profit cu 50%. În fine, susținând nelegalitatea soluției Curții de Apel Brașov, recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că instanța fondului nu s-a conformat deciziei de casare, prin omisiunea de a avea în vedere ca apărare de fond, toate celelalte motive de casare.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se reține ca acestea nu se justifică. În urma controlului efectuat de inspectori ai Administrației Finanțelor Publice Brașov, s-a reținut prin actul de control – nr. 2078/1998, că în perioada 1 noiembrie 1996 – 30 aprilie 1998, societatea a achiziționat mijloace fixe în valoare de 288.310.890 lei, care prin natura lor nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 70/1994 – art.7 lit. c), pentru a face posibilă reducerea impozitului pe profit cu 50%.

Totodată, s-a apreciat că fiind datorate majorări de întârziere pentru depășirea termenului de plată a impozitului pe profit aferent lunii aprilie 1997, de la 25 mai 1997 la 25 iunie 1997. Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă, urmează a se reține că în anul 1997, reclamanta a achiziționat cu titlu de mijloace fixe o combină frigorifică, un cuptor cu microunde, un televizor, mai multe telefoane celulare și un autoturism Renault , pentru care a plătit 288.310.890 lei. În conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. c) din O.G. nr. 70/1994, privind impozitul pe profit, republicată, beneficiază de reducerea cu 50% a impozitului pe profit achizițiile de mijloace fixe destinate modernizării tehnologiei de fabricație, extinderii activității, precum și investițiile destinate protejării mediului înconjurător.

Or, dată fiind destinația acestor bunuri, este evident că ele pot cel mult să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de muncă, la confortul angajaților – și nicidecum la extinderea activității sau modernizarea tehnologiei, cum prevăd dispozițiile legale enunțate. Ca atare, în mod corect s-a procedat la recalcularea diferenței de impozit pe profit datorat. Referitor la majorările de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a impozitului pe profit aferent lunii aprilie 1997, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 32/1997 privind bugetul de stat, plata impozitului pe profit se face până la 25 ale lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

Astfel fiind, impozitul pe profit aferent lunii aprilie 1997 trebuia plătit până la 25 mai 1997. Susținerea recurentei potrivit căreia, „luna următoare” ar fi trebuit calculată în raport de data publicării Legea nr. 72/1997 în M. Of., este nefondată, întrucât actul normativ și-a produs efecte în momentul publicării, legiuitorul neînțelegând să emită o dispoziție derogatorie în acest sens. În ce privește majorările de întârziere aferente, față de întârzierea în plată a impozitului, în mod evident, acestea sunt datorate și ca atare corect au fost reținute în sarcina reclamantei. În raport de aceste considerente urmează a se aprecia ca nefondat recursul declarat de Societatea de Investiții Financiare „Transilvania” SA Brașov și pe cale de consecință menținută hotărârea Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Societatea de Investiții Financiare „Transilvania” SA Brașov împotriva sentinței civile nr. 7/F din 14 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.