ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1854/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 21 decembrie 2000, reclamanta, C G.I. SRL

Craiova, a chemat în judecată pe pârâta SC G.C. SA Craiova, solicitând ca, prin

hotărâre judecătorească, aceasta să fie obligată la plata dobânzii legale,

calculate începând cu data de 19 ianuarie 1999 la suma datorată, potrivit

facturii fiscale nr. 0278293 din 14 ianuarie 1999, emisă în baza contractului

de vânzare-cumpărare nr. 1 din 29 iulie 1997, dobândă ce totalizează suma de

1.161.946.095 lei și, în continuare, până la achitarea debitului.

Prin sentința nr. 395 din 15 martie 2001, pronunțată

de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 119/COM din 2001, s-a admis acțiunea, iar

pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.161.946.095 lei,

reprezentând dobânda legală calculată până la 21 decembrie 2000, precum și

dobânda legală în continuare, calculată la diferența de creanță de 801.500.000

lei, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut că, prin sentința nr. 1456 din 4

octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a soluționat numai obligația

principală, de plată a debitului, fără dobânda legală și că, potrivit art. 43 C.

com., se justifică cererea de acordare de dobânzi pentru întreaga creanță până

la data de 16 iunie 2000, iar după această dată, pentru diferența rămasă

neachitată de 801.500.000 lei.

Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat,

prin decizia nr. 792 din 16 martie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât, prin sentința ce a

soluționat debitul principal (sentința nr. 1456/1999), pârâta a fost obligată

să plătească 1.811.500.000 lei, cu titlu de preț marfă, calculat potrivit art. 4

din contractul de vânzare-cumpărare, ce prevede plata în lei, prin echivalent

cu lira italiană, la cursul spot al B.X. din ziua plății efective.

S-a mai reținut că dobânda, ce curge de drept,

potrivit art. 43 C. com., nu a fost solicitată ca un capăt de cerere accesoriu

în dosarul amintit, ci printr-o acțiunea separată, ce face obiectul prezentului

dosar, astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., privind

identitate de obiect și cauză.

Nici problema unei duble despăgubiri a creditorului

pentru întârzierea executării obligației, nu se poate pune, având în vedere că,

potrivit calcului efectuat de creditoare, la 16 iunie 2000, s-a stins o parte

de creanță (1.010.000.000 lei) prin executare silită, iar instanța de fond a

acordat dobânda numai pentru restul neachitat, de 801.500.000 lei. Achitarea

acestui rest, cât și a cheltuielilor de judecată cu ordinele de plată depuse în

apel, sunt nerelevante, pentru această fază procesuală mai arată instanța,

precizând că numai în măsura determinării, în faza de executare, a cuantumului

dobânzilor se pot pretinde, după data de 21 decembrie 2000, data introducerii

acțiunii și până la stingerea obligației principale prin plată.

La data de 13 septembrie 2001, potrivit

certificatului de grefă aflat la dosarul de recurs, pârâta SC G.C. SRL Craiova

a declarat recurs împotriva deciziei din apel, cu respectarea termenelor

prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentă, nemotivate în

drept, privesc greșita aplicare a legii, în sensul că instanța de fond a ținut cont

doar de calculul dobânzii prezentat de reclamantă, înlăturând expertiza

contabilă, iar în apel nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile,

necesară, susține recurenta, în stabilirea sumei datorate reclamantei.

În concluzie, recurenta a solicitat stabilirea sumei

datorate pe bază de expertiză contabilă, iar în subsidiar, în baza notelor de

calcul făcute de pârâtă și cuprinse în anexele dosarului de apel.

Recursul nu este fondat și urmează a fi respins

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea actelor aflate la dosar, Curtea reține

că, prin întâmpinarea aflată la dosarul fond, pârâta a arătat că, în raport cu

pretențiile formulate de reclamantă, stabilite unilateral la valoarea de

1.161.946.095 lei, cu titlu exclusiv de dobândă comercială, numai o expertiză

contabilă poate determina dacă există vreo sumă datorată cu acest titlu și în

ce cuantum.

Această apreciere nu a fost formulată ca o probă

expres solicitată instanței și nu s-a stăruit în aceasta nici la termenul

ulterior, acordat la 15 martie 2001. Mai mult, la acest termen nu a fost

invocată necesitatea administrării unei expertize contabile, concluziile

pârâtei fiind, în principal, de respingere a acțiunii, iar în subsidiar, de

soluționare pe cale amiabilă a litigiului.

În faza procesuală a apelului, nu a fost cerută proba

cu expertiză contabilă, pârâta-apelantă mărginindu-se a depune note de calcul

propriu, în anexele aflate la dosarul de apel.

Cum în recurs, instanța este învestită să examineze

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pentru motivele expres, prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., solicitarea recurentei, de a fi stabilită în această

fază procesuală, fie pe baza unei expertize contabile, fie potrivit calculului

depus în apel de către aceasta, suma legal datorată reclamantei, este o cerere

ce excede acestor prevederi.

De altfel, Curtea reține că nu sunt nici motive de

casare cu trimitere a deciziei recurate, câtă vreme pârâta, așa cum s-a arătat,

nu a susținut și nu a stăruit în efectuarea expertizei contabile la instanțele

de fond, iar în apel nici nu a formulat o cerere în acest sens. Socotindu-se pe

deplin lămurite asupra situației în fapt, în mod corect, instanțele au obligat

pârâta la plata de dobânzi comerciale, astfel cum au fost pretinse prin acțiunea

introductivă.

Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC G.C. SA Craiova,

împotriva deciziei nr. 792 din 16 iulie 200, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 martie 2003.