ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 5 iunie 2001, reclamanta SC I.C.L. SA a chemat în judecată B.C.R., sucursala Brașov, solicitând constatarea nulității a 12 bilete la ordin, emise de către aceasta în favoarea pârâtei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, atâta vreme cât obligația pentru care au fost emise nu a devenit exigibilă, biletele la ordin precizate în acțiune sunt nule, potrivit prevederilor pct. 224 din Normele cadru ale B.N.R. - privind cambia și biletul la ordin, întrucât conțin o scadență ce nu se poate verifica. În fapt, reclamanta a precizat că, la data de 6 iunie 1994, a încheiat cu B.C.R.

– Brașov un contract de creditare pentru achiziționarea și montarea unei linii tehnologice de prelucrare a cărnii. În privința rambursării creditului obținut, în contract s-a prevăzut expres, la art. 3.1, că acesta va fi restituit în 10 rate semestriale egale, prima rată având scadența la 6 luni de la data punerii în funcțiune a instalației. Întrucât instalația nu a fost pusă în funcțiune, reclamanta a susținut că obligația de restituire a creditului nu a devenit exigibilă, motiv pentru care și biletele la ordin emise de către aceasta sunt nule, neputându-se stabili, în mod cert, scadența. În acest sens, reclamanta a invocat prevederile pct. 224 din Normele cadru nr. 6/1999 ,privind cambia și biletul la ordin, potrivit cărora „titlurile care poartă o scadență(..) ce nu se poate verifica sunt nule”.

Prin sentința civilă nr. 8098 din 27 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă cererea reclamantei și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a biletelor la ordin, precizate în acțiune. În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut de către instanță că promisiunea de a plăti, încorporată în aceste titluri de credit, este afectată de o condiție suspensivă, inserată în contractul de credit nr. 95/1994, încheiat între părți, condiție ce se raportează la momentul devenirii scadente a primei rate de rambursare, respectiv la 6 luni de la punerea în funcțiune a instalației. Recursul declarat de pârâta B.C.R., sucursala Brașov, împotriva sentinței menționate a fost respins de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a reținut de către instanța de recurs că, potrivit art. 104 și 105 din Legea nr. 58/1934, biletele la ordin, având scadența incertă, sunt lovite de nulitate. Instanța a respins excepția de necompetență materială invocată de recurentă, susținând că nu este aplicabil art. 3 C. proc. civ., care stabilește competența de primă instanță a curților de apel pentru litigii de peste 10 milioane lei, întrucât natura acțiunii este nepatrimonială, astfel că litigiul s-a soluționat în primă instanță de judecătorie. Împotriva hotărârilor pronunțate la fond și în recurs, Procurorul General, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare, susținând că sunt esențial nelegale și vădit netemeinice, întrucât nu există motive de nulitate a biletelor la ordin, scadența plății fiind menționată în zece dintre acestea, iar cele două, în care nu este înscrisă scadența, valabilitatea nu este afectată, în acest caz biletul la ordin fiind socotit plătibil la vedere.

S-a mai susținut că biletul la ordin reprezintă o obligație distinctă și autonomă, astfel că greșit instanțele au analizat-o prin corelarea cu raporturile fundamentale – contractul de împrumut bancar – încheiate de părți. Soluțiile au fost criticate și pentru greșita respingere a excepției de necompetență materială a judecătoriei, litigiul având caracter comercial. Recursul în anulare este întemeiat. Nulitatea unui bilet la ordin intervine în cazul în care ar lipsi vreun element de validitate, prevăzut de art. 104 din Legea cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934. Nu s-a făcut dovada lipsei unui element de validitate. Două din acela 12 bilete la ordin nu au înscris în titlu data scadenței.

În această situație se aplică art. 105 alin. (2) din legea menționată care prevede că „biletul la ordin a cărui scadență nu este arătată, este socotit plătibil la vedere”. Condiționarea valabilității biletelor la ordin de condițiile din raportul fundamental, și anume, contractul de credit dintre reclamantă și bancă în care este înscrisă clauza rambursării creditului, sub condiția punerii în funcțiune a instalației achiziționată din import, este greșită, fiind încălcate prevederile legale privind titlurile de valoare. Biletul la ordin este un titlu de credit ce conține un drept literal, în sensul că dreptul cuprins este determinat numai de conținutul scris al titlului și nu pot fi invocate condiții din raportul fundamental, în temeiul căruia s-a emis.

Desigur că o condiție ce ar fi menționată în biletul la ordin ar vicia valabilitatea acestuia și ar trebui considerat nul. Dar, se constată în speță, că biletele la ordin nu aveau trecute în cuprins, vreo condiție, ca să se pună problema nulității acestora. Faptul că o atare condiție exista în raportul fundamental, în contractul de credit, așa cum s-a arătat, nu are nici un efect asupra biletelor la ordin, acestea având o existentă autonomă. Ca urmare, recursul în anulare urmează să fie admis, iar hotărârile atacate să fie casate. Cauza se va trimite spre soluționare în fond la Tribunalul Brașov, competent, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., litigiul având caracter comercial nepatrimonial, acțiunea reclamantei nefiind formulată pe calea opoziției la executare, pentru a atrage competența judecătoriei, conform art. 62 din Legea nr. 58/1934.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 9098 din 27 iunie 2001 a Judecătoriei Brașov și a deciziei nr. 56/R/C din 7 decembrie 2001 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care le casează. Trimite cauza, spre competentă soluționare în fond, la Tribunalul Brașov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2003.