ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Brașov, la data de 5 iunie 2001, reclamanta SC I.C.L. SA a chemat
în judecată B.C.R., sucursala Brașov, solicitând constatarea nulității a 12
bilete la ordin, emise de către aceasta în favoarea pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că, atâta vreme cât obligația pentru care au fost emise nu a devenit
exigibilă, biletele la ordin precizate în acțiune sunt nule, potrivit
prevederilor pct. 224 din Normele cadru ale B.N.R. - privind cambia și biletul
la ordin, întrucât conțin o scadență ce nu se poate verifica.
În fapt, reclamanta a precizat că,
la data de 6 iunie 1994, a încheiat cu B.C.R. – Brașov un contract de creditare
pentru achiziționarea și montarea unei linii tehnologice de prelucrare a
cărnii. În privința rambursării creditului obținut, în contract s-a prevăzut
expres, la art. 3.1, că acesta va fi restituit în 10 rate semestriale egale,
prima rată având scadența la 6 luni de la data punerii în funcțiune a
instalației.
Întrucât instalația nu a fost pusă
în funcțiune, reclamanta a susținut că obligația de restituire a creditului nu
a devenit exigibilă, motiv pentru care și biletele la ordin emise de către
aceasta sunt nule, neputându-se stabili, în mod cert, scadența.
În acest sens, reclamanta a invocat
prevederile pct. 224 din Normele cadru nr. 6/1999 ,privind cambia și biletul la
ordin, potrivit cărora „titlurile care poartă o scadență(..) ce nu se poate
verifica sunt nule”.
Prin sentința civilă nr. 8098 din 27
iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă cererea reclamantei
și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a biletelor la ordin,
precizate în acțiune.
În pronunțarea acestei hotărâri, s-a
reținut de către instanță că promisiunea de a plăti, încorporată în aceste
titluri de credit, este afectată de o condiție suspensivă, inserată în
contractul de credit nr. 95/1994, încheiat între părți, condiție ce se
raportează la momentul devenirii scadente a primei rate de rambursare,
respectiv la 6 luni de la punerea în funcțiune a instalației.
Recursul declarat de pârâta B.C.R.,
sucursala Brașov, împotriva sentinței menționate a fost respins de Tribunalul
Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
S-a reținut de către instanța de
recurs că, potrivit art. 104 și 105 din Legea nr. 58/1934, biletele la ordin,
având scadența incertă, sunt lovite de nulitate.
Instanța a respins excepția de
necompetență materială invocată de recurentă, susținând că nu este aplicabil art.
3 C. proc. civ., care stabilește competența de primă instanță a curților de
apel pentru litigii de peste 10 milioane lei, întrucât natura acțiunii este
nepatrimonială, astfel că litigiul s-a soluționat în primă instanță de judecătorie.
Împotriva hotărârilor pronunțate la
fond și în recurs, Procurorul General, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,
a declarat recurs în anulare, susținând că sunt esențial nelegale și vădit
netemeinice, întrucât nu există motive de nulitate a biletelor la ordin,
scadența plății fiind menționată în zece dintre acestea, iar cele două, în care
nu este înscrisă scadența, valabilitatea nu este afectată, în acest caz biletul
la ordin fiind socotit plătibil la vedere.
S-a mai susținut că biletul la ordin
reprezintă o obligație distinctă și autonomă, astfel că greșit instanțele au
analizat-o prin corelarea cu raporturile fundamentale – contractul de împrumut
bancar – încheiate de părți.
Soluțiile au fost criticate și
pentru greșita respingere a excepției de necompetență materială a judecătoriei,
litigiul având caracter comercial.
Recursul în anulare este întemeiat.
Nulitatea unui bilet la ordin
intervine în cazul în care ar lipsi vreun element de validitate, prevăzut de art.
104 din Legea cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934.
Nu s-a făcut dovada lipsei unui
element de validitate.
Două din acela 12 bilete la ordin nu
au înscris în titlu data scadenței.
În această situație se aplică art. 105
alin. (2) din legea menționată care prevede că „biletul la ordin a cărui
scadență nu este arătată, este socotit plătibil la vedere”.
Condiționarea valabilității
biletelor la ordin de condițiile din raportul fundamental, și anume, contractul
de credit dintre reclamantă și bancă în care este înscrisă clauza rambursării
creditului, sub condiția punerii în funcțiune a instalației achiziționată din import,
este greșită, fiind încălcate prevederile legale privind titlurile de valoare.
Biletul la ordin este un titlu de
credit ce conține un drept literal, în sensul că dreptul cuprins este
determinat numai de conținutul scris al titlului și nu pot fi invocate condiții
din raportul fundamental, în temeiul căruia s-a emis.
Desigur că o condiție ce ar fi
menționată în biletul la ordin ar vicia valabilitatea acestuia și ar trebui
considerat nul.
Dar, se constată în speță, că
biletele la ordin nu aveau trecute în cuprins, vreo condiție, ca să se pună
problema nulității acestora.
Faptul că o atare condiție exista în
raportul fundamental, în contractul de credit, așa cum s-a arătat, nu are nici
un efect asupra biletelor la ordin, acestea având o existentă autonomă.
Ca urmare, recursul în anulare
urmează să fie admis, iar hotărârile atacate să fie casate. Cauza se va trimite
spre soluționare în fond la Tribunalul Brașov, competent, conform art. 2 pct. 1
lit. a) C. proc. civ., litigiul având caracter comercial nepatrimonial,
acțiunea reclamantei nefiind formulată pe calea opoziției la executare, pentru
a atrage competența judecătoriei, conform art. 62 din Legea nr. 58/1934.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 9098 din 27 iunie 2001 a
Judecătoriei Brașov și a deciziei nr. 56/R/C din 7 decembrie 2001 a
Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care
le casează.
Trimite cauza, spre competentă
soluționare în fond, la Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 8 aprilie 2003.