ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.04.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2003

HOTĂRÂRE
08.04.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brașov, la data de 5 iunie 2001, reclamanta SC I.C.L. SA a chemat

în judecată B.C.R., sucursala Brașov, solicitând constatarea nulității a 12

bilete la ordin, emise de către aceasta în favoarea pârâtei.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că, atâta vreme cât obligația pentru care au fost emise nu a devenit

exigibilă, biletele la ordin precizate în acțiune sunt nule, potrivit

prevederilor pct. 224 din Normele cadru ale B.N.R. - privind cambia și biletul

la ordin, întrucât conțin o scadență ce nu se poate verifica.

În fapt, reclamanta a precizat că,

la data de 6 iunie 1994, a încheiat cu B.C.R. – Brașov un contract de creditare

pentru achiziționarea și montarea unei linii tehnologice de prelucrare a

cărnii. În privința rambursării creditului obținut, în contract s-a prevăzut

expres, la art. 3.1, că acesta va fi restituit în 10 rate semestriale egale,

prima rată având scadența la 6 luni de la data punerii în funcțiune a

instalației.

Întrucât instalația nu a fost pusă

în funcțiune, reclamanta a susținut că obligația de restituire a creditului nu

a devenit exigibilă, motiv pentru care și biletele la ordin emise de către

aceasta sunt nule, neputându-se stabili, în mod cert, scadența.

În acest sens, reclamanta a invocat

prevederile pct. 224 din Normele cadru nr. 6/1999 ,privind cambia și biletul la

ordin, potrivit cărora „titlurile care poartă o scadență(..) ce nu se poate

verifica sunt nule”.

Prin sentința civilă nr. 8098 din 27

iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă cererea reclamantei

și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a biletelor la ordin,

precizate în acțiune.

În pronunțarea acestei hotărâri, s-a

reținut de către instanță că promisiunea de a plăti, încorporată în aceste

titluri de credit, este afectată de o condiție suspensivă, inserată în

contractul de credit nr. 95/1994, încheiat între părți, condiție ce se

raportează la momentul devenirii scadente a primei rate de rambursare,

respectiv la 6 luni de la punerea în funcțiune a instalației.

Recursul declarat de pârâta B.C.R.,

sucursala Brașov, împotriva sentinței menționate a fost respins de Tribunalul

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a reținut de către instanța de

recurs că, potrivit art. 104 și 105 din Legea nr. 58/1934, biletele la ordin,

având scadența incertă, sunt lovite de nulitate.

Instanța a respins excepția de

necompetență materială invocată de recurentă, susținând că nu este aplicabil art.

3 C. proc. civ., care stabilește competența de primă instanță a curților de

apel pentru litigii de peste 10 milioane lei, întrucât natura acțiunii este

nepatrimonială, astfel că litigiul s-a soluționat în primă instanță de judecătorie.

Împotriva hotărârilor pronunțate la

fond și în recurs, Procurorul General, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

a declarat recurs în anulare, susținând că sunt esențial nelegale și vădit

netemeinice, întrucât nu există motive de nulitate a biletelor la ordin,

scadența plății fiind menționată în zece dintre acestea, iar cele două, în care

nu este înscrisă scadența, valabilitatea nu este afectată, în acest caz biletul

la ordin fiind socotit plătibil la vedere.

S-a mai susținut că biletul la ordin

reprezintă o obligație distinctă și autonomă, astfel că greșit instanțele au

analizat-o prin corelarea cu raporturile fundamentale – contractul de împrumut

bancar – încheiate de părți.

Soluțiile au fost criticate și

pentru greșita respingere a excepției de necompetență materială a judecătoriei,

litigiul având caracter comercial.

Recursul în anulare este întemeiat.

Nulitatea unui bilet la ordin

intervine în cazul în care ar lipsi vreun element de validitate, prevăzut de art.

104 din Legea cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934.

Nu s-a făcut dovada lipsei unui

element de validitate.

Două din acela 12 bilete la ordin nu

au înscris în titlu data scadenței.

În această situație se aplică art. 105

alin. (2) din legea menționată care prevede că „biletul la ordin a cărui

scadență nu este arătată, este socotit plătibil la vedere”.

Condiționarea valabilității

biletelor la ordin de condițiile din raportul fundamental, și anume, contractul

de credit dintre reclamantă și bancă în care este înscrisă clauza rambursării

creditului, sub condiția punerii în funcțiune a instalației achiziționată din import,

este greșită, fiind încălcate prevederile legale privind titlurile de valoare.

Biletul la ordin este un titlu de

credit ce conține un drept literal, în sensul că dreptul cuprins este

determinat numai de conținutul scris al titlului și nu pot fi invocate condiții

din raportul fundamental, în temeiul căruia s-a emis.

Desigur că o condiție ce ar fi

menționată în biletul la ordin ar vicia valabilitatea acestuia și ar trebui

considerat nul.

Dar, se constată în speță, că

biletele la ordin nu aveau trecute în cuprins, vreo condiție, ca să se pună

problema nulității acestora.

Faptul că o atare condiție exista în

raportul fundamental, în contractul de credit, așa cum s-a arătat, nu are nici

un efect asupra biletelor la ordin, acestea având o existentă autonomă.

Ca urmare, recursul în anulare

urmează să fie admis, iar hotărârile atacate să fie casate. Cauza se va trimite

spre soluționare în fond la Tribunalul Brașov, competent, conform art. 2 pct. 1

lit. a) C. proc. civ., litigiul având caracter comercial nepatrimonial,

acțiunea reclamantei nefiind formulată pe calea opoziției la executare, pentru

a atrage competența judecătoriei, conform art. 62 din Legea nr. 58/1934.

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 9098 din 27 iunie 2001 a

Judecătoriei Brașov și a deciziei nr. 56/R/C din 7 decembrie 2001 a

Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care

le casează.

Trimite cauza, spre competentă

soluționare în fond, la Tribunalul Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 aprilie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5325/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 17 decembrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București a admis în parte cererea de încuviințare
ÎCCJ 2003-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2003
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 14 august 2001, SC B.R. SA a formulat opoziție la executarea somației nr. E 196 din 2 august 2001, solicitând ca, în contradic
ÎCCJ 2003-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1801/2003
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 14 august 2001, SC B.R. SA a formulat opoziție la executarea somației nr. E 202 din 2 august 2001, solicitând ca, în contradic
ÎCCJ 2005-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3455/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea principală și conexă înregistrată la Tribunalul Constanța, secția comercială, sub nr. 1978/COM/2004 reclamanții B.C., SC S.P.O. SRL și M.D.
ÎCCJ 2010-11-24
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4086/2010
niciun argument, în același stil tendențios, iar art. 1169 C. civ. își găsește aplicare. Mai mult, contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC F.I. SRL și SC I.S. SRL nu prevede în niciuna dintre clauzele sale, obligația apelantei d
Sursă