ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1059/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de reclamanta S.M.împotriva deciziei nr.19 din 3

iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

La apelul

nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă S.M., lipsind intimații-pârâți

Primăria comunei Zorleni - județul Vaslui și C.I.- primar al comunei Zorleni,

județul Vaslui.

Procedura

completă.

Recurenta-reclamantă

S.M.solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond,

admiterea acțiunii și schimbarea în totalitate a dispoziției nr.76 din 2

octombrie 2001 emisă în baza legii 10/2001 în sensul admiterii cererii de

restituire a imobilului teren sau acordarea de despăgubiri prin echivalent.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 26 octombrie 2001 sub nr.4157 pe rolul Tribunalului

Vaslui, reclamanta S.M.în contradictoriu cu Primăria comunei Zorleni a

solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să desființeze

Dispoziția cu nr.76 din 2 octombrie 2001 și să o schimbe în totalitate în

sensul admiterii pretențiilor menționate în notificarea nr.603 din 18

septembrie 2001 adresată Primăriei comunei Zorleni, respectiv să-i restituie

terenul revendicat în suprafață de 1574,17 mp sau să-i acorde măsuri

reparatorii prin echivalent, valoarea estimativă a imobilului fiind de

1.000.000.000 lei.

Primăria

comunei Zorleni a formulat o întâmpinare prin care solicită respingerea

acțiunii arătând că reclamanta nu a făcut dovada că suprafața de teren

solicitată ar fi fost preluată abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 –

22 decembrie 1989.

La termenul din

27 februarie 2002, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Zorleni.

Față de această

excepție reclamanta „precizează că din eroare a chemat în judecată Primăria,

crezând că primarul este reprezentantul acesteia” solicitând citarea în cauză a

primarului C.I.

La termenul din

13 martie 2002, reclamanta susține oral și depune și concluzii scrise (fila 63

dosar tribunal) în sensul că „primarul a semnat Dispoziția nr.76 din 2

octombrie 2001 în numele primăriei, fiind cel ce angajează răspunderea

juridică, care reprezintă Primăria și ca atare acțiunea a fost formulată

împotriva persoanei juridice și nu a primarului în nume personal”.

Tribunalul

Vaslui, prin sentința civilă nr.283 din 13 martie 2002 a respins acțiunea ca

fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.

A luat act de

renunțarea la judecata acțiunii în contradictoriu cu primarul C.I..

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că soluționarea cererilor

de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor, în urma notificării

comunicate primăriilor, este de competența primarului, situație reglementată în

mod expres de art.20 al.3 din Legea 10/2001, și, în consecință litigiile având

ca obiect anularea unei dispoziții emise în baza legii 10/2001 de către primar,

calitate procesual pasivă are primarul chemat în judecată în nume propriu și nu

Primăria.

Prin decizia

civilă nr.19 din 3 iunie 2002 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul

declarat de către reclamantă împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul

Vaslui, reținând, în esență, că în mod legal și temeinic instanța de fond a

reținut că Primăria nu are calitate procesual pasivă, această calitate având-o

primarul.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta invocând motivul

de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., respectiv aplicarea greșită a

legii în soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a Primăriei.

Se susține că

soluționarea cauzei trebuia făcută în contradictoriu cu persoana juridică

notificată, primarul fiind cel ce reprezintă această unitate.

Recurenta arată

că și pe fondul cauzei acțiunea sa este întemeiată.

Recursul este

fondat.

Este de reținut

în primul rând că instanțele de fond și apel au soluționat cauza pe o excepție

și anume aceea a lipsei calității procesual pasive a Primăriei comunei Zorleni.

În acest sens

instanțele au apreciat, având în vedere prevederile art.20 al.3 din Legea

10/2001, că „primarul în nume propriu” are calitate procesual pasivă în

litigiile având ca obiect anularea unei dispoziții emise în baza Legii 10/2001

de către acesta.

Cu privire la

această excepție este de reținut că Legea 10/2001, în capitolul III, instituie

pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv două

etape și anume: o etapă necontencioasă și o altă etapă contencioasă.

Această lege

mai stabilește, prin prevederile art.21 și părțile între care se vor desfășura

aceste proceduri și anume „persoana îndreptățită” la restituire și „persoana

juridică deținătoare a imobilului”.

În art.20 al

aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt

obligate la restituirea către persoanele îndreptățite, prin decizie sau

dispoziție motivată, a organelor de conducere ale unității deținătoare.

În aliniatul al

treilea al acestui articol se menționează și primăriile cu precizarea că „în

cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor”.

Deci,

primăriile au fost incluse în cadrul „unităților deținătoare” cu mențiunea că

dispoziția nu o emite organul de conducere, ci primarul.

De menționat că

cele două părți „persoana îndreptățită” la restituirea care are calitatea procesual

activă și „unitatea deținătoare” (de reținut că legiuitorul folosește termenul

de „deținător” nu de proprietar) care are calitatea procesual pasivă, vor avea

aceste calități și în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând

să fie înlocuite de o altă parte.

Instanțele de

fond și apel au considerat greșit, că dacă dispoziția, prin care s-a respins

cererea de retrocedare formulată de către persoana îndreptățită, a fost emisă

de către primar, acesta va fi chemat în instanță pentru anularea dispoziției în

nume propriu.

Concluzia este

greșită pentru că primarul nu în nume propriu emite această dispoziție ci ca

reprezentant al deținătorului imobilului, care conform art.23 al.1 din Legea

10/2001 este obligat ca prin dispoziție să răspundă la cererea de restituire.

Astfel fiind,

având în vedere considerentele mai înainte arătate urmează ca motivul de recurs

invocat de către recurentă, art.304 pct.9 C.proc.civ., este fondat, întrucât

instanțele de fond și apel au făcut o aplicare greșită a prevederilor Legii

10/2001, motiv pentru care se va admite recursul și vor fi casate hotărârile

pronunțate de către Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, trimițându-se

cauza pentru judecarea cauzei pe fond Tribunalului Vaslui.

Distinct de

cele mai înainte arătate urmează a mai reține că în nici-o încheiere de ședință

sau în concluzii scrise reclamanta nu a renunțat la judecata față de primarul

C.I. în condițiile art.246 C.proc.civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanta S.M.împotriva deciziei civile nr.19 din 3 iunie 2002 a

Curții de Apel Iași pe care o casează, precum și sentința civilă nr.283 din 13

martie 2002 a Tribunalului Vaslui și trimite cauza pentru judecarea fondului,

acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 martie 2003.