ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1059/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.M.împotriva deciziei nr.19 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Iași. La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă S.M., lipsind intimații-pârâți Primăria comunei Zorleni - județul Vaslui și C.I.- primar al comunei Zorleni, județul Vaslui. Procedura completă. Recurenta-reclamantă S.M.solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond, admiterea acțiunii și schimbarea în totalitate a dispoziției nr.76 din 2 octombrie 2001 emisă în baza legii 10/2001 în sensul admiterii cererii de restituire a imobilului teren sau acordarea de despăgubiri prin echivalent.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2001 sub nr.4157 pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanta S.M.în contradictoriu cu Primăria comunei Zorleni a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să desființeze Dispoziția cu nr.76 din 2 octombrie 2001 și să o schimbe în totalitate în sensul admiterii pretențiilor menționate în notificarea nr.603 din 18 septembrie 2001 adresată Primăriei comunei Zorleni, respectiv să-i restituie terenul revendicat în suprafață de 1574,17 mp sau să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent, valoarea estimativă a imobilului fiind de 1.000.000.000 lei.

Primăria comunei Zorleni a formulat o întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii arătând că reclamanta nu a făcut dovada că suprafața de teren solicitată ar fi fost preluată abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. La termenul din 27 februarie 2002, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Zorleni. Față de această excepție reclamanta „precizează că din eroare a chemat în judecată Primăria, crezând că primarul este reprezentantul acesteia” solicitând citarea în cauză a primarului C.I. La termenul din 13 martie 2002, reclamanta susține oral și depune și concluzii scrise (fila 63 dosar tribunal) în sensul că „primarul a semnat Dispoziția nr.76 din 2 octombrie 2001 în numele primăriei, fiind cel ce angajează răspunderea juridică, care reprezintă Primăria și ca atare acțiunea a fost formulată împotriva persoanei juridice și nu a primarului în nume personal”.

Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr.283 din 13 martie 2002 a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă. A luat act de renunțarea la judecata acțiunii în contradictoriu cu primarul C.I.. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că soluționarea cererilor de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor, în urma notificării comunicate primăriilor, este de competența primarului, situație reglementată în mod expres de art.20 al.3 din Legea 10/2001, și, în consecință litigiile având ca obiect anularea unei dispoziții emise în baza legii 10/2001 de către primar, calitate procesual pasivă are primarul chemat în judecată în nume propriu și nu Primăria.

Prin decizia civilă nr.19 din 3 iunie 2002 Curtea de Apel Iași a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul Vaslui, reținând, în esență, că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că Primăria nu are calitate procesual pasivă, această calitate având-o primarul. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., respectiv aplicarea greșită a legii în soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a Primăriei. Se susține că soluționarea cauzei trebuia făcută în contradictoriu cu persoana juridică notificată, primarul fiind cel ce reprezintă această unitate.

Recurenta arată că și pe fondul cauzei acțiunea sa este întemeiată. Recursul este fondat. Este de reținut în primul rând că instanțele de fond și apel au soluționat cauza pe o excepție și anume aceea a lipsei calității procesual pasive a Primăriei comunei Zorleni. În acest sens instanțele au apreciat, având în vedere prevederile art.20 al.3 din Legea 10/2001, că „primarul în nume propriu” are calitate procesual pasivă în litigiile având ca obiect anularea unei dispoziții emise în baza Legii 10/2001 de către acesta. Cu privire la această excepție este de reținut că Legea 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv două etape și anume: o etapă necontencioasă și o altă etapă contencioasă.

Această lege mai stabilește, prin prevederile art.21 și părțile între care se vor desfășura aceste proceduri și anume „persoana îndreptățită” la restituire și „persoana juridică deținătoare a imobilului”. În art.20 al aceleiași legi sunt prevăzute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea către persoanele îndreptățite, prin decizie sau dispoziție motivată, a organelor de conducere ale unității deținătoare. În aliniatul al treilea al acestui articol se menționează și primăriile cu precizarea că „în cazul primăriilor restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor”. Deci, primăriile au fost incluse în cadrul „unităților deținătoare” cu mențiunea că dispoziția nu o emite organul de conducere, ci primarul.

De menționat că cele două părți „persoana îndreptățită” la restituirea care are calitatea procesual activă și „unitatea deținătoare” (de reținut că legiuitorul folosește termenul de „deținător” nu de proprietar) care are calitatea procesual pasivă, vor avea aceste calități și în faza necontencioasă cât și în faza contencioasă, neputând să fie înlocuite de o altă parte. Instanțele de fond și apel au considerat greșit, că dacă dispoziția, prin care s-a respins cererea de retrocedare formulată de către persoana îndreptățită, a fost emisă de către primar, acesta va fi chemat în instanță pentru anularea dispoziției în nume propriu. Concluzia este greșită pentru că primarul nu în nume propriu emite această dispoziție ci ca reprezentant al deținătorului imobilului, care conform art.23 al.1 din Legea 10/2001 este obligat ca prin dispoziție să răspundă la cererea de restituire.

Astfel fiind, având în vedere considerentele mai înainte arătate urmează ca motivul de recurs invocat de către recurentă, art.304 pct.9 C.proc.civ., este fondat, întrucât instanțele de fond și apel au făcut o aplicare greșită a prevederilor Legii 10/2001, motiv pentru care se va admite recursul și vor fi casate hotărârile pronunțate de către Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, trimițându-se cauza pentru judecarea cauzei pe fond Tribunalului Vaslui. Distinct de cele mai înainte arătate urmează a mai reține că în nici-o încheiere de ședință sau în concluzii scrise reclamanta nu a renunțat la judecata față de primarul C.I. în condițiile art.246 C.proc.civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta S.M.împotriva deciziei civile nr.19 din 3 iunie 2002 a Curții de Apel Iași pe care o casează, precum și sentința civilă nr.283 din 13 martie 2002 a Tribunalului Vaslui și trimite cauza pentru judecarea fondului, acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.