ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3887/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 21 februarie 2003, reclamantul M.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea hotărârii nr. 410/8 ianuarie 2003 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada 1953 – 1956 a efectuat stagiul militar în calitate de constructor într-un detașament de muncă, Detașamentul 3 Căi Ferate, astfel încât în mod nejustificat pârâta i-a respins solicitarea de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 40/25 martie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada 12 septembrie 1953 – 11 septembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea 309/2002. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar ca muncitor într-un detașament de muncă aparținând de fostul Minister de Construcții și că finalitatea Legii nr. 309/2002 este aceea de a se acorda compensații persoanelor care au prestat serviciul militar prin muncă, nefiind permis a se aplica un tratament diferit, discriminatoriu, la situații identice.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 309/1992. Astfel, pârâta a învederat că din actele depuse de reclamant a rezultat că acesta a efectuat stagiul militar la Detașamentul 3 Căi Ferate și UM 04569, unități care în perioada 1950 – 1961 nu se aflau în subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, împrejurare în raport de care nu pot fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru suplimentarea probelor.

Legea nr. 309/2002 vizează acordarea unor drepturi și măsuri reparatorii unei categorii distincte de persoane, respectiv cele care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 – 1961. Actul normativ instituie obligația pentru UM 02405 Pitești și centrele militare județene de a elibera adeverințe din care să rezulte dacă structurile cu profil economic în care au prestat munca solicitanții au fost sau nu în subordinea D.G.S.M.

În cauză, în livretul militar se menționează că reclamantul a avut funcția de constructor la Detașamentul 3 Căi Ferate din decembrie 1953 până în martie 1956 și de la această dată până în noiembrie 1956 la UM 04569. Întrucât la dosar nu s-a depus adeverința emisă de centrul militar teritorial în care să fie nominalizată denumirea detașamentului de muncă în care a activat reclamantul pentru a se stabili în mod cert dacă sunt incidente prevederile Legii nr. 309/2002, apare necesară suplimentarea probelor, urmând a se face dovezi și cu privire la faptul dacă reclamantul a fost instruit pe perioada stagiului sau a prestat doar muncă și dacă a fost sau nu remunerat. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va casa sentința și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 40/F din 25 martie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2003