ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3887/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

21 februarie 2003, reclamantul M.N. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Brașov, solicitând anularea hotărârii nr. 410/8 ianuarie 2003 și

obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că în perioada 1953 – 1956 a efectuat stagiul militar în calitate de

constructor într-un detașament de muncă, Detașamentul 3 Căi Ferate, astfel

încât în mod nejustificat pârâta i-a respins solicitarea de a i se recunoaște

calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 40/25 martie 2003,

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a dispus obligarea pârâtei

să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada 12 septembrie 1953 –

11 septembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea 309/2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar ca muncitor

într-un detașament de muncă aparținând de fostul Minister de Construcții și că

finalitatea Legii nr. 309/2002 este aceea de a se acorda compensații

persoanelor care au prestat serviciul militar prin muncă, nefiind permis a se

aplica un tratament diferit, discriminatoriu, la situații identice.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru aplicarea

greșită a prevederilor Legii nr. 309/1992.

Astfel, pârâta a învederat că din

actele depuse de reclamant a rezultat că acesta a efectuat stagiul militar la

Detașamentul 3 Căi Ferate și UM 04569, unități care în perioada 1950 – 1961 nu

se aflau în subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, împrejurare în

raport de care nu pot fi acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304/1 C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune

casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru suplimentarea

probelor.

Legea nr. 309/2002 vizează acordarea

unor drepturi și măsuri reparatorii unei categorii distincte de persoane,

respectiv cele care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în perioada

1950 – 1961. Actul normativ instituie obligația pentru UM 02405 Pitești și

centrele militare județene de a elibera adeverințe din care să rezulte dacă

structurile cu profil economic în care au prestat munca solicitanții au fost

sau nu în subordinea D.G.S.M.

În cauză, în livretul militar se

menționează că reclamantul a avut funcția de constructor la Detașamentul 3 Căi

Ferate din decembrie 1953 până în martie 1956 și de la această dată până în

noiembrie 1956 la UM 04569.

Întrucât la dosar nu s-a depus

adeverința emisă de centrul militar teritorial în care să fie nominalizată

denumirea detașamentului de muncă în care a activat reclamantul pentru a se

stabili în mod cert dacă sunt incidente prevederile Legii nr. 309/2002, apare

necesară suplimentarea probelor, urmând a se face dovezi și cu privire la

faptul dacă reclamantul a fost instruit pe perioada stagiului sau a prestat

doar muncă și dacă a fost sau nu remunerat.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va casa sentința și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 40/F din 25 martie 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2003