ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5528/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 47 A din 22 martie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul comunei D. împotriva sentinței civile nr. 564 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că problema tardivității depunerii contestației a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat într-un alt litigiu în care s-a decis respingerea excepției tardivității contestației. Pe fondul cauzei, din actele dosarului rezultă că imobilul a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974, cu plată, de la proprietarii Z.G., care deținea o cotă de 5/8 parte și Z.H., care deținea o cotă de 3/8 parte.

Faptul că reclamanții nu au depus acte de stare civilă, pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite la restituire, nu înseamnă că aceste lipsuri nu pot fi suplinite în fața instanței de judecată. Nu trebuiau stabilite de către prima instanță cotele părți de proprietate ale fiecărui reclamant în contextul în care în cartea funciară sunt clar determinate cotele-părți din imobil pe care aceștia le dețineau. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâtul Primarul comunei D. a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici: Hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică pentru că reclamanții nu mai puteau depune la în cursul judecății acte pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite.

Există incertitudine asupra identității reclamanților cu cei de la care a fost preluat imobilul. Imobilul nu poate fi restituit în natură pentru că nu mai este în patrimoniul recurentului. A fost vândut la licitație publică la 7 iulie 2006 . În mod greșit a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată de vreme ce reclamanții nu au depus actele solicitate și, deci, nu a putut fi soluționată notificarea. Instanțele au depășit atribuțiile puterii judecătorești prin faptul că au dispus direct restituirea în natură a imobilului, în condițiile în care nu a fost parcursă procedura administrativă. 2.2.

Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării. Expresia „soluționarea notificării" trebuie înțeleasă în sensul că vizează soluționarea acesteia în oricare din cele două etape -administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.

Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție. Rolul instanței nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în fața persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiției. Singura sancțiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării. Critica având ca obiect faptul că imobilul a fost vândut la licitație publică este făcută omisso medio motiv pentru care este inadmisibilă.

Nu este întemeiată nici critica legată de lipsa identității între reclamanți și persoanele de la care a fost preluat imobilul. Atât în cartea funciară, cât și în referatul întocmit cu ocazia preluării sunt trecuți ca proprietari Z.G. și Z.H.. împrejurarea că în actele de preluare nu au fost trecute ambele prenume ale reclamantului Z.H. E. nu conduce la concluzia inexistenței identității de persoană, pârâtul fiind cel care trebuia să probeze aspectul pretins. Instanța de apel a arătat, în plus, faptul că însuși pârâtul, în corespondența purtată cu reclamantul, a folosit un singur prenume al acestuia. Instanțele de fond nu au depășit atribuțiile puterii judecătorești pe motiv că, așa cum susține recurentul, nu s-ar fi parcurs procedura administrativă.

Această procedură a fost finalizată cu adoptarea dispoziției, contestată în instanță. În cadrul controlului judecătoresc pe care îl fac, instanțele pot hotărî asupra fondului litigiului. În fine, nu este întemeiată nici critica privitoare la nelegalitatea obligării pârâtului la cheltuieli de judecată. Câtă vreme pârâtul a căzut în pretenții, urmare a admiterii contestației împotriva dispoziției date asupra notificării, s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul comunei D. împotriva deciziei nr. 47 A din 22 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.