ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6675/2004

Decizia nr. 6675

Dosar nr. 1282/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 20 decembrie

2002, reclamanta S.I., judecător în cadrul Judecătoriei Gheorgheni, a chemat în

judecată Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca

pârâții, în calitate de ordonator secundar, respectiv ordonator principal de

credite să fie obligați la plata sumei de 20.405.488 lei reprezentând diferența

dintre indemnizația cuvenită potrivit prevederilor legale în vigoare și

indemnizația efectiv încasată pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000, cu

plata dobânzii aferentă acestei sume.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

prin O.U.G. nr. 134/1999 s-a prevăzut că începând cu luna septembrie 1999,

salarizarea personalului din organele autorității judecătorești se va face pe

baza valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, pentru

funcțiile de demnitate publică alese și numite. Prin Legea nr. 76/2000 s-a

stabilit că începând cu luna mai 2000 valoarea de referință universală este de

1.840.000 lei.

Reclamanta a mai arătat că valoarea de referință

sectorială care trebuia aplicată pentru calculul salariilor magistraților și

personalului auxiliar de specialitate începând cu luna mai 2000 era de

1.140.800 lei și nu de 685.872 lei, valoare utilizată de pârâți pentru

calcularea salariilor până la 1 noiembrie 2000.

Prin sentința civilă nr. 261 din 13 februarie

2003, Tribunalul Harghita a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească

reclamantei, în solidar, suma de 20.405.488 lei reprezentând diferența între salariul

cuvenit și cel efectiv încasat pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000, cu

aplicarea dobânzii legale aferentă acestei sume.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut că începând cu luna septembrie 1999, conform O.U.G. nr. 134/1999,

salarizarea personalului din organele autorității judecătorești se face pe baza

valorii de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru

funcțiile de demnitate publică alese și numite, iar potrivit Legii nr. 76/2000

privind bugetul de stat pe anul 2000, începând cu luna mai a anului 2000,

valoarea de referință universală aplicabilă este de 1.840.000 lei, iar

indicatorul de prioritate intersectorială este de 0,62.

Prin urmare, valoarea de referință sectorială

aplicabilă pentru calculul salariilor magistraților și personalului auxiliar de

specialitate era de 1.140.800 și nu de 685.872 lei, valoare care a fost

utilizată de pârâți la calculul salariilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâtul Ministerul Justiției, care a fost respins de Curtea de apel Târgu-Mureș

prin decizia nr. 832/R din 20 iunie 2003.

În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f)

din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat

recurs în anulare împotriva acestor hotărâri, criticându-le pentru faptul că au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare a cauzei pe fond.

Se susține, cu privire la acordarea drepturilor

salariale, în funcție de valoarea coeficientului de ierarhizare că pentru

perioada 1 mai – 31 octombrie 2000, salarizarea personalului din autoritatea

judecătorească era reglementată de Legea nr. 50/1996, respectiv de O.G. nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea acestei legi, aceasta din urmă intrând în

vigoare la 1 noiembrie 2000.

Se mai arată că, potrivit art. 9 alin. (1) din O.G.

nr. 83/2000, acest act normativ urma să intre în vigoare la data de întâi a

lunii următoare celei în care s-a suplimentat în mod corespunzător bugetul pe

anul 2000 al instituțiilor publice prevăzute la art. II, cu excepția art. I

pct. 38 care se aplică de la data de 1 ianuarie 2001.

În consecință, pârâții, în calitate de ordonator

principal și respectiv ordonator secundar de credite, s-au aflat în

imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata diferenței de indemnizație

solicitată de reclamantă pentru perioada 1 mai – 31 octombrie 2000, în

condițiile în care O.G. nr. 83/2000 s-a aplicat începând cu data de 1 noiembrie

2000.

Recursul în anulare este nefondat și urmează a

fi respins pentru considerentele ce vor urma.

Salarizarea personalului din organele

autorității judecătorești era reglementată de Legea nr. 50/1996 până la data

intrării în vigoare a Legii nr. 154/1998 privind sistemul de salarizare în

sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de

conducere.

Prin Legea nr. 154/1998 a fost reglementat un

nou sistem de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a

indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.

Elementele principale de stabilire a salariului

de bază conform acestei legi sunt: valoarea de referință universală,

indicatorii de prioritate intersectorială și valoarea de referință sectorială.

Datorită faptului că nu s-a elaborat un act

normativ care să reglementeze salarizarea personalului organelor autorității

judecătorești în acord cu principiile stabilite în Legea nr. 154/1998 și

întrucât se impunea în mod necesar, conform principiilor constituționale,

corelarea salariilor magistraților și a personalului auxiliar al autorității

judecătorești cu salariile autorității legislative și executive, a fost

adoptată O.G. nr. 134/1999 privind unele măsuri referitoare la salarizarea

magistraților și celorlalte categorii de personal din organele autorității

judecătorești.

Conform art. 1 din această ordonanță, valoarea

coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază a personalului organelor

autorității judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială

prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și

numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală [art.1 alin.

(1)].

La intrarea în vigoare a O.G. nr. 134/1999,

valoarea de referință sectorială era de 685.872 lei, având la bază valoarea de

referință universală de 1.242.040 lei și indicatorul de prioritate

intersectorială de 0,55.

Așa fiind, începând cu luna septembrie 1999,

coeficientul de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele

autorității judecătorești are aceeași valoare cu cea de referință sectorială

prevăzută de Legea nr. 154/1998.

Conform art. 1 alin. (1) teza II, în această

lege, această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor

de consum în condițiile stabilite de prevederile legale aplicabile sectorului

bugetar.

Prin art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de

stat nr. 76/2000 a fost modificată atât valoarea de referință universală cât și

indicatorul de prioritate intersectorială prevăzuți în anexa 1 pct.1, 2 și 3

din Legea nr. 154/1998.

Conform textului de lege invocat, valoarea de

referință universală, în vederea determinării valorii de referință sectorială

și respectiv a salariilor de bază pentru personalul prevăzut în anexele nr. II/1,

II/2 și III la Legea nr. 154/1998 se stabilește la 1.840.000 lei, iar

indicatorul de prioritate intersectorială prevăzut la anexa I pct. 1, 2 și 3 se

stabilește la 0,62.

Întrucât prin O.U.G. nr. 134/1999 s-a stabilit

valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor personalului din organele

autorității judecătorești egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută

de Legea nr. 154/1998, în urma modificărilor aduse prin art. 12 alin. (4) din

Legea nr. 76/2000, s-a stabilit suma de 1.140.800 lei începând cu luna mai

2000.

În acest sens, este de reținut că salarizarea

magistraților era reglementată printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 50/1996

care era concepută pe alte principii decât Legea nr. 154/1998 din care s-a

„împrumutat” doar noțiunea de valoare de referință sectorială ca un criteriu

pentru stabilirea valorii coeficientului de ierarhizare din Legea nr. 50/1996.

La acea dată, Legea nr. 50/1996 era depășită, fiind singura lege care mai

utiliza sintagma „coeficient de ierarhizare” și la o valoare care nu mai era

folosită pentru salarizarea altor categorii.

Art. 12 alin. (5) din Legea nr. 76/2000 a

exceptat deci alte categorii de persoane decât cele din anexele indicate dar

care erau salarizate pe principii asemănătoare (militari, diplomați), în timp

ce sistemul prevăzut de Legea nr. 50/1996 era total diferit, iar rațiunea

adoptării O.U.G. nr. 134/1999 a fost de a stabili un criteriu de actualizare

periodică a coeficientului de ierarhizare.

S-a văzut ulterior că aceasta a fost voința

legiuitorului atunci când a fost adoptată O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 50/1996, care a recunoscut expres valoarea stabilită

prin Legea nr. 76/2000, ca fiind aplicabilă magistraților.

Pentru considerentele expuse anterior, recursul

în anulare urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței civile nr. 261 din 13 februarie 2003 a

Tribunalului Harghita și a deciziei nr. 832/R din 20 iunie 2003 a Curții de

apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

30 noiembrie 2004.