ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4482/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148 din 15

iunie 2004, Tribunalul Arad a condamnat pe inculpatul Ș.S. la 8 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art.

20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile T.O. 100.000.000 lei despăgubiri materiale și

100.000.000 lei daune morale.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt.

În ziua de 15 noiembrie 2003, Ș.S.,

împreună cu concubina sa N.C. și cu T.F., s-au deplasat la bufetul A.F.R. din

localitatea Zăbalț, jud. Arad, unde au jucat biliard.

La un moment dat, în bar a intrat

T.O., împreună cu mai multe persoane, printre care și C.A. și C.O. Acesta din

urmă l-a călcat din greșeală, pe picior, pe Ș.S., cerându-i scuze. Cu toate

acestea, inculpatul a cerut celor din grupul în care se afla C.O. să iasă afară

pentru a se bate.

La intervenția patronului barului,

cei implicați în incident au părăsit localul, astfel că între cele două grupuri

cearta a continuat afară.

La un moment dat, inculpatul a lovit

de mai multe ori pe T.O. cu cuțitul în zona toracelui și a abdomenului,

cauzându-i leziuni care au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale și care

au pus în pericol viața părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 252/ A din

22 iulie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul, care personal și prin apărător, a solicitat

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Prima instanță și cea de control

judiciar au reținut, pe baza probelor administrate în cauză, o situație de fapt

corectă, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic, fapta săvârșită

de inculpat.

Înalta Curte constată că la

individualizarea pedepsei aplicate lui Ș.S. au fost respectate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă just individualizată,

raportată la pericolul social concret al faptei comise și la circumstanțele

personale ale inculpatului.

Corect instanțele au stabilit că

inculpatul a fost cel care a provocat conflictul, fără a fi provocat de cineva

și a intenționat să suprime viața părții vătămate, prin lovirea cu cuțitul în

zone vitale ale corpului, astfel că nu se justifică acordarea de circumstanțe

atenuante.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat

că pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi considerată ca severă, ea fiind

necesară realizării prevederilor art. 52 C. pen.

În consecință, Înalta Curte

constatând neîndeplinite cerințele motivului de recurs invocat, iar din

examinarea, din oficiu, a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de

casare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.S., va deduce din

pedeapsa de executat timpul arestării preventive și îl va obliga la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.S. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 22 iulie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2003 la 10

septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2004.