ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4860/2004

Deliberând asupra recursurilor de

față constată:

Prin sentința penală nr. 305 din 27

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad s-a dispus condamnarea

inculpatului M.S. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a dedus detenția preventivă de la

19 octombrie la 16 decembrie 2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea

inculpatului M.M.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Inculpatul M.S. a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În după amiaza zilei de 5 octombrie

2002 inculpații, se aflau la bufetul din localitatea Șofronea, jud. Arad.

În fața localului se afla victima

N.V. căruia în urmă cu două săptămâni inculpatul M.S. îi dăduse 100.000 lei

pentru a-i executa anumite lucrări în gospodărie. Pentru că victima nu

efectuase aceste lucrări, inculpatul M.S. i-a aplicat mai multe lovituri cu

pumnii și picioarele în zona capului și toracelui, în urma cărora victima a

căzut la pământ.

Inculpatul M.M.A. a intervenit și a

lovit victima cu piciorul peste picioare și i-a distrus bicicleta, după care

inculpatul M.S. a dus victima până la grajdurile din localitate unde a

abandonat-o.

După un timp victima a fost găsită de

martorul D.M. și a fost transportată la spital unde a decedat la 18 octombrie

2002 datorită leziunilor cauzate prin loviturile aplicate de inculpatul M.S.

Prima instanță a reținut că în drept

fapta inculpatului M.S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

loviri cauzatoare de moarte prevăzute de art. 183 C. pen.

S-a mai reținut că inculpatul M.M.A.

nu a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. 57/ A din 12

februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis apelul

declarat de procuror și s-a desființat sentința cu privire la inculpatul M.M.A.

Rejudecând, instanța de apel a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 183 C. pen., în art.

180 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul

M.M.A. la 59 zile închisoare.

S-a constatat pedeapsa executată

prin deducerea arestului preventiv.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceiași decizie s-a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul M.S.

Instanța de apel a reținut că în mod

corect s-a constatat că loviturile aplicate de inculpatul M.M.A. nu au concurat

la producerea decesului victimei, dar a dispus greșit achitarea inculpatului

deși din probele administrate rezultă că acesta a lovit victima peste picioare,

faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire

prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, s-a concluzionat că se

impune schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului M.M.A., pentru

infracțiunea de lovire.

Instanța de apel a mai reținut că

este neîntemeiată susținerea inculpatului M.S. că nu se face vinovat de

comiterea faptei pentru care a fost condamnat. Astfel, s-a reținut că din

probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul M.S. a aplicat

victimei mai multe lovituri de pumni și de picioare în zona capului și

toracelui provocându-i un traumatism aflat în legătură de cauzalitate

indirectă, mediată de evoluția particulară a cazului, cu decesul.

Decizia a fost atacată cu recurs de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul M.S.

În recursul declarat de procuror s-a

susținut în principal că s-a data faptei comise de inculpatul M.M.A. o

încadrare juridică greșită întrucât acesta a lovit victima, nu numai peste

picioare, așa cum susține, ci peste tot corpul contribuind prin aceasta alături

de coinculpatul M.S. la producerea leziunilor care în final au dus la decesul

victimei așa încât fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar, s-a arătat că este

greșită condamnarea inculpatului M.M.A., pentru infracțiunea prevăzută de art.

180 alin. (1) C. pen., întrucât lipsește plângerea prealabilă.

În recursul declarat de inculpatul

M.S. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât între decesul victimei și

violențele exercitate de inculpat nu există raport de cauzalitate.

În subsidiar s-a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Primul motiv de recurs invocat de

procuror își găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Din raportul medico-legal de

autopsie rezultă că moartea victimei N.V. a fost violentă și s-a datorat

șocului toracico-septic care a complicat evoluția unui politraumatism cu

fractură de mandibulă; paramentonieră bilateral și cranio cerebrală, hematom

subdural subacut temporal drept; hemotorax drept infectat și hematom

retroperitoneal drept infectat și peritonită generalizată.

Pe de altă parte din declarațiile

martorilor S.E., B.A., D.M., coroborate cu declarațiile inculpatului M.M.A.

rezultă că acest inculpat a lovit victima numai peste picioare.

Așa fiind, corect s-a reținut că

loviturile aplicate de inculpatul M.M.A. nu au produs leziunile care în final

au dus la decesul victimei și care, așa cum rezultă din actele medicale sunt

situate la nivel cranian, toracic și abdominal.

Simplul fapt că actele medico-legale

nu evidențiază leziuni la nivelul membrelor inferioare ale victimei nu poate,

așa cum se susține în recursul procurorului, duce la concluzia că inculpatul

M.M.A. ar fi aplicat lovituri în alte regiuni ale corpului victimei având în

vedere celelalte probe care confirmă susținerile inculpatului cu privire la

regiunea în care a lovit victima.

Referitor la lipsa unor urme de

violență la membrele inferioare trebuie precizat și faptul că lovirea victimei

a avut loc la 5 octombrie 2002, iar examinarea medico legală s-a efectuat la 19

octombrie 2002, or în acest interval de timp urmele unor leziuni ușoare, de

tipul echimozelor, puteau să dispară.

Față de considerentele expuse se

reține că în mod corect instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

Întrucât pentru infracțiunea de

lovire, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate iar în cauză N.V. nu a formulat astfel de plângere și nici nu se poate

da eficiență prevederilor art. 286 alin. (2) C. proc. pen., întrucât partea vătămată

a decedat, se constată că este întemeiat cel de al doilea motiv de recurs

invocat de procuror, existând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul M.S.

nu este fondat.

Pe de altă parte se constată că din

probele administrate rezultă violențele exercitate de acest inculpat prin

lovirea victimei cu pumnii și picioarele în regiunea craniană, toracică și

abdominală s-a produs politraumatismul care ulterior s-a complicat prin șocul

toracico-sceptic ce a dus la moartea victimei.

Așa fiind, între fapta inculpatului

și decesul victimei există raport de cauzalitate și în consecință corect s-a

reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de

moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Pe de altă parte se reține că nu

este întemeiată critica vizând greșita individualizare a pedepsei, nefiind

justificată cererea de reținere a unor circumstanțe atenuante având în vedere

împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, respectiv

împrejurarea că inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice a lovit

grav victima, în vârstă de 64 de ani, după care a abandonat-o.

Circumstanțele personale ale

inculpatului au fost avute în vedere la dozarea pedepsei al cărei cuantum nu a

fost stabilit în apropierea minimului prevăzut de lege, care este de 5 ani

închisoare.

Având în vedere considerentele

expuse conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite

recursul procurorului, se va casa decizia numai cu privire la condamnarea

inculpatului M.M.A. și constatându-se lipsa plângerii prealabile se va dispune

conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 180

alin. (1) C. pen.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale deciziei.

În baza art. 385

15

pct. 2

lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.S.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul M.S. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul M.M.A. împotriva

deciziei penale nr. 57/ A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată, numai cu

privire la condamnarea inculpatului M.M.A. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 180 alin. (1) C. pen.

Rejudecând cauza, în baza art. 11

pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul

penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., lipsind

plângerea prealabilă.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.S. Petru împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurentul M.S. Petru să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2004.