ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3450/2009

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 135 /PI din 14 mai

2009, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petiționarul V.V. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dată în Dosarul nr. 407/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență că, petiționarul V.V. s-a plâns

împotriva numitei N.F.D., subcomisar în cadrul I.P.J. Timiș, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 195 și art. 246 C. pen., arătând că

aceasta i-a obținut în mod fraudulos numărul de telefon mobil, fără

încuviințarea sa și l-a apelat la acest număr.

Prin rezoluția nr.

407/P/2008 din 14 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, s-a dispus în temeiul art. 209 alin. (3) și (4) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de N.F.D., subcomisar în

cadrul I.P.J. Timiș, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de

art. 195 și art. 246 C. pen., reținându-se că, în cauză nu s-a produs nici o

violare a secretului corespondenței și nici o vătămare a intereselor legale ale

persoanei vătămate.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr.

1239/II/2/2008 din 9 decembrie 2008, a respins plângerea petiționarului V.V.

S-a reținut de

instanța de fond că fapta intimatei de a-l apela pe petent la telefonul mobil,

pentru a-i pune în vedere să se prezinte la organele de cercetare penală, nu

este de natură să atragă răspunderea penală a organului de poliție, iar în

legătură cu infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., nu se poate reține că

intimata a comis vreun act defectuos.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționarul, arătând în scris că nu

s-a respectat procedura de citare, nefiind citat pentru termenul din 14 mai

2009, nu s-au administrat probele și martorii propuși și nu a fost audiată

intimata.

A mai susținut că

motivarea instanței este puerilă și netemeinică și că nu s-a solicitat

companiei de telefonie mobilă V. listingul și înregistrarea convorbirilor

telefonice din data de 4 aprilie 2008.

Recursul este

nefondat.

Analizând hotărârea

atacată, Curtea reține că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea,

iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se

constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit

în nici un fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimată.

De asemenea, se

constată că parte din motivele invocate inițial în plângerea adresată

parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale

anterioare.

Cât privește

susținerea potrivit căreia nu a fost realizată procedura de citare, petentul

nefiind citat pentru termenul din data de 14 mai 2009, se constată că este

nefondată.

Astfel, verificând

actele dosarului Curtea constată că la termenul din data de 2 aprilie 2009,

petiționarul a fost prezent, astfel cum este consemnat în partea introductivă a

încheierii de ședință, primind termen în cunoștință, așa încât de la acea dată

nu mai trebuia citat.

De altfel, chiar în

dispozitivul încheierii s-a consemnat că se "amână judecarea cauzei la

data de 23 aprilie 2009, sala 280, termen dat în cunoștința petentului".

Cu privire la cel

de-al doilea motiv invocat, respectiv acela că nu s-au administrat probele și

martorii propuși și nu a fost audiată intimata, Curtea constată că și acesta

este nefondat.

Astfel, în procedura

plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală potrivit disp. art.

278

1

alin. (7) C. proc. pen., "judecătorul, soluționând

plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".

Se constată așadar,

că procedura nu prevede audierea de martori, nefiind obligatorie nici

ascultarea intimatei.

Legiuitorul a lăsat

la latitudinea părții facultatea de a se prezenta sau nu la instanță, după

aprecierea fiecăruia, instituind doar obligativitatea citării părților, ceea ce

în speța de față s-a realizat.

Cât privește

susținerea că motivarea instanței este puerilă și netemeinică și că nu s-a

solicitat companiei de telefonie mobilă V. listingul și înregistrarea

convorbirilor telefonice din data de 4 aprilie 2008, se constată că nici

aceasta nu este fondată.

Astfel, judecătorul

în vederea soluționării cauzei și a aflării adevărului este suveran în a

stabili și aprecia necesitatea administrării probatoriului în funcție de cât de

util, pertinent și concludent este pentru soluționarea cauzei.

Potrivit

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., "probele nu au valoare

dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire

penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor

administrate, în scopul aflării adevărului".

Simpla nemulțumire a

petiționarului față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost

implicat, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a organului

de cercetare penală care a instrumentat cauza, activitatea acestuia fără a se

situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționarul le-a indicat

în plângere.

Față de cele arătate,

cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată existența

vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în

conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul V.V. împotriva Sentinței penale nr.

135/PI din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 octombrie 2009.