ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 97/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la Judecătoria Odorheiu Secuiesc la 14 august 2002, reclamanta F.W.A.M. a chemat în judecată pârâtele SC F.A. SA și A.P.A.P.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare încheiate în cadrul procesului de privatizare a fostului Oficiu Farmaceutic Târgu-Mureș (actuala pârâtă 1), privatizare efectuată de fostul Fond al Proprietății de Stat (actuala pârâtă 2), având ca obiect înstrăinarea imobilului cu construcții situat în comuna Atid, județul Harghita, înscris în C.F. nr. 1990 Atid cu nr.top 420, 421, respectiv în C.F.

nr. 3478 cu nr.top 3259/1/1 și să se dispună anularea înscrisurilor efectuate în cartea funciară în baza actelor juridice nule și obligarea pârâtei 1 să predea acest imobil reclamantei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea foștilor proprietari tabulari ai imobilului în care a funcționat și funcționează și în prezent o farmacie. Imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului în baza art. 1 din Decretul nr. 418/1953 act normativ care nu constituie titlu valabil. După naționalizare, imobilul a fost dat în administrarea Oficiului Farmaceutic Târgu-Mureș și ulterior, în cadrul procesului de privatizare efectuat de Fondul Proprietății de Stat, a fost înstrăinat pârâtei 1, actele de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate de un neproprietar.

În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001. Judecătoria Odorheiul Secuiesc, prin sentința civilă nr. 3066 din 25 noiembrie 2002, apreciind că prezentul litigiu se referă la vânzarea și cumpărarea de acțiuni ale unei societăți comerciale, operațiune ce constituie faptă de comerț în sensul art. 3 pct. 4 C. com., deci litigiul are natură comercială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. La termenul din 11 iunie 2003, la Tribunalul Harghita, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, în care a arătat că nu își menține acțiunea față de pârâta A.P.A.P.S. și nu mai cere constatarea nulității actelor de înstrăinare efectuate în procesul de privatizare, solicitând doar obligarea pârâtei 1 la predarea imobilului.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că reclamanta este singura moștenitoare a proprietarilor imobilului L.Ș. și soția acestuia V.I. Imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 418/1953 pentru naționalizarea farmaciilor particulare și aceste preluări sunt considerate ca fiind preluări cu titlu în măsura în care s-au respectat condițiile stabilite în actul normativ. Instanța a apreciat că imobilul a trecut la stat fără titlu valabil întrucât Constituția din 1952 nu îngăduia naționalizarea farmaciilor, acestea nu se încadrau în categoria întreprinderilor comerciale sau industriale, nu se bazau pe „exploatarea muncii salariate”. Imobilul fiind preluat fără titlu, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, restituirea urmează a se face în natură conform art. 7 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta având imobilul în patrimoniu anterior privatizării.

Cu această motivare, tribunalul a admis acțiunea reclamantei prin sentința civilă nr. 1368 din 10 septembrie 2003, a obligat pârâta SC F.A. SA să restituie în natură reclamantei imobilul, a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâta A.P.A.P.S. și a respins cererea de chemare în garanție a pârâtei formulată de pârâta SC F. SA. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC F.A. SA, susținând în esență că preluarea imobilului s-a făcut cu titlu valabil, întrucât profesia de farmacist nu era considerată o profesie liberală, farmaciile au fost naționalizate prin act normativ distinct tocmai pentru că erau deținute de farmaciști. Deși Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilului, în cazul în care acesta se află în patrimoniul unei societății comerciale integral privatizate, măsura reparatorie trebuia oferită de stat prin modalitățile specifice acestor cazuri.

Prin decizia civilă nr. 185/A, pronunțată la 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins ca nefondat apelul pârâtei. În motivarea deciziei s-a reținut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, prevederile Decretului nr. 418/1953 contraveneau Constituției din 1952, care nu reglementa posibilitatea naționalizării farmaciilor particulare, așadar reclamanta este îndreptățită să obțină restituirea în natură a imobilului, chiar dacă el este deținut de o societate comercială. Pârâta SC F.A. SA a atacat cu recurs decizia pronunțată în apel. Imobilul în litigiu se arată în motivarea recursului, face parte din categoria imobilelor preluate cu titlu, iar titlul îl constituie Decretul nr. 418/1953 și au fost respectate la preluare condițiile stabilite în acest act normativ.

Recurenta a preluat imobilul de la antecesoarea ei Oficiul Farmaceutic Târgu-Mureș, în patrimoniul căruia a fost inclus ca mijloc fix, dovada proprietății fiind făcută în condițiile Legii nr. 15/1990, în prezent imobilul se află în patrimoniul recurentei, societate integral privatizată, situație în care restituirea în natură nu este posibilă, fiind operante celelalte modalități reparatorii. Recursul pârâtei este nefondat. Adoptarea Decretului nr. 418/1953, pentru naționalizarea farmaciilor particulare, datorată specificului bunurilor vizate de naționalizare și mai ales activității desfășurate în farmacii, care nu se bazau „pe exploatarea muncii salariate”, contravenea art. 7 și art. 11 ale Constituției din 1952, iar imobilelor astfel preluate se pot încadra în categoria imobilelor preluate fără titlu valabil.

Chiar acceptând constituționalitatea actului normativ, condițiile stabilite în acesta nu s-au respectat întrutotul. In cauză nu s-a făcut dovada că imobilul în litigiu a figurat în tabelul anexă, care nu s-a depus în instanță, față de prevederile art. 1 din decret care dispune naționalizarea farmaciilor particulare „în conformitate cu tabelul anexă care face parte integrantă din prezentul decret”. Așadar, concluzia instanțelor privind preluarea imobilului fără titlu valabil este corectă și ea permite concluzia aplicării prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, intimata reclamantă are calitatea de proprietară, dobândită de la autorii ei, care nu au pierdut-o.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, în cauză nu s-a făcut dovada calității de proprietară a recurentei asupra imobilului în litigiu, referirea la prevederile Legii nr. 15/1990 nu este suficientă, ea nu a prezentat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra imobilului și a recunoscut că nici nu deține acest act. Pentru aceste considerente, recursul pârâtei urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F.A. SA Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 185/A din 4 decembrie 2003 a Curții de apel Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.