ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2505/2007

Asupra recursului civil de față. Prin sentința civilă nr. 1821 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M. împotriva pârâților A.P.A.P.S. și SC H. SA și a constatat că imobilul construit, situat în Odorheiu Secuiesc, înscris în C.F. 428, cu nr. top. 1194 a intrat în patrimoniul statului fără titlu valabil. A constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare cu privire la imobil, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 410 din 27 iulie 1995 și actul adițional din data de 15 martie 1996, încheiat între fostul FPS și SC H. SA. A dispus restituirea în natură pe seama reclamantei a imobilului și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 3.250.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta este moștenitoarea defunctului P.D.I., decedat la data de 7 iulie 1967, proprietarul tabular al imobilului. În baza unei adrese din anul 1957 a Sfatului Popular al Raionului Odorhei, imobilul a fost transcris în favoarea Statului Român, iar din actele aflate la dosar a rezultat că fostul proprietar a fost anunțat de autoritățile locale că în urma hotărârii Comitetului executiv, brutăria, începând cu data de 31 iulie 1951, a fost dată în chirie la Întreprinderea H.L. Ulterior, imobilul a intrat în folosința SC H. SA, reorganizată dintr-o întreprindere de stat în societate comercială. Fată de cele reținute, tribunalul a constatat că imobilul se înscrie în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, fiind preluat fără titlu valabil.

In această situație, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, proprietarii păstrează calitatea de proprietari pe care au avut-o la data preluării. În prezent, imobilul a fost transcris în C.F. pe numele SC H. SA, însă, din moment ce nu a format proprietatea statului și a fost doar în folosința și administrarea întreprinderii de stat antecesoare, aceasta nu trebuia să o includă în patrimoniul său și nici să plătească contravaloarea către A.P.A.P.S., care nu putea să vândă. Î n cauză, nu a fost probată buna credință, motiv pentru care actele de înstrăinare sunt nule. În temeiul art. 9 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a imobilului, societatea comercială având posibilitatea să se despăgubească, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, de la instituția publică implicată în privatizare.

Prin decizia civilă nr. 311A din 5 mai 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelurile declarate de SC H. SA și A.P.A.P.S., a schimbat în tot sentința apelată și a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Curtea de apel a reținut că autorul reclamantei a avut în proprietate la data intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950 patru apartamente în municipiul Odorheiul Secuiesc, care au fost naționalizate, în considerarea calității de exploatator de locuințe. Prin urmare, imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, însă cu titlu valabil. Prin H.G. nr. 1353/1990, SC H. SA, succesoare a fostei I.M.P. a fost înființată ca societate comercială, având în patrimoniu edificate și teren în suprafață de 850 mp, conform Legii nr. 15/1990.

Fiind vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil și aflat în patrimoniul unei societăți comerciale legal privatizate, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. A mai reținut instanța de apel, că, la data naționalizării, imobilul era compus dintr-o casă de lemn și curte cu suprafața de 162 mp, iar în prezent, ca urmare a investițiilor efectuate după privatizare a cunoscut o extindere considerabilă, devenind imobil nou, respectiv fabrică de pâine cu teren aferent în suprafață de 850 mp. În această situație, potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent.

Articolele 46 și 47 din Legea nr. 10/2001, a mai reținut curtea de apel, vizează legalitatea actelor juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare și nu actele de înstrăinare ale pachetului majoritar de acțiuni deținut de fostul F.P.S. Contractul nr. 410/1995 și actul adițional din 15 martie 1996 nu a vizat imobilul în litigiu ci pachetul de acțiuni de 70% deținut de F.P.S. și cumpărat de SC H. SA În ceea ce privește calitatea procesuală a A.P.A.P.S., curtea de apel a reținut că aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece a fost implicată în procesul de privatizare. De asemenea, reclamanta are interes în anularea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni, chiar dacă nu vizează direct imobilul în litigiu, pentru a se putea da eficiență deplină petitului principal din acțiune, care vizează restituirea în natură a imobilului.

Î mpotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., reclamanta a arătat că decizia este nelegală. Astfel, instanța de fond a avut în vedere actele de la dosar și faptul că în Decretul de naționalizare nr. 92/1950 nu se regăsește brutăria. Hotărârea nu a avut în vedere probele administrate în cauză, deoarece de la P.D. au fost preluate un atelier de brutărie, cu utilaje (mașină de pesmeți, mașină de dospit), ceea ce denotă că statul a preluat o fabrică și nu o casă din lemn. În C.F. 115 Odorheiu Secuiesc, nr. top. 1192/1/1/4 există titlu de proprietate pentru încă 201 mp, despre care instanța de apel nu a făcut vorbire, iar în contractul de închiriere din 15 ianuarie 1949 sunt menționate mai multe clădiri, care nu puteau să încapă în 162 de mp.

Mai arată recurenta, că nu au fost respectate dispozițiile Decretului nr. 92/1950 cu privire la natura bunului naționalizat și numele persoanei de la care s-a făcut naționalizarea. Imobilele solicitate sunt cele care există și în prezent, doar unele având anumite modificări, dar destinația inițială de brutărie nu a fost schimbată. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare. În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări și natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în funcție și de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situații.

Atunci când entitatea deținătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (art. 29, după republicarea legii în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), iar când bunul se află în patrimoniul unei societăți la care statul este acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 20 din același act normativ (devenit art. 22 după republicare). În cauză, la dosar a fost depus contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 410 din 27 iulie 1995, prin care Fondul Proprietății de Stat a vândut Asociației PAS Harmopan un număr de acțiuni reprezentând 69,9% din capitalul social a societății. La 15 martie 1996, s-a încheiat actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare, în sensul că s-au vândut 70% din acțiunile societății.

La dosar nu există nici un alt act care să prezinte structura acționariatului societății notificate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau la data notificării. Prin urmare, constatând că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (devenite art. 29, după republicarea legii), fără a verifica dacă statul mai era acționar la data intrării în vigoare a legii, curtea de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 20 și art. 29 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, instanța de apel a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 (în prezent, art. 19 din lege), constatând că imobilul este imobil nou. Astfel, în C.F. 428 Odorheiu sunt menționate la pozițiile 4, 7, 8, 9, 10 și 11 mai multe corpuri de clădiri care au trecut în proprietatea statului, iar în anexa la Decretul nr. 92/1950, este menționat P.D.

cu un număr de 6 apartamente. De asemenea, la data de 15 ianuarie 1949, P.D. a închiriat C.U. atelierul de brutărie, împreună cu localul de prăvălie și depozitul pentru făină, iar din recensământul întreprinderilor pe anul 1948, rezultă că autorul reclamanților deținea o mașină de pesmeți și o mașină de dospit. Toate acestea demonstrează că imobilul avea destinația de brutărie încă de la data preluării și era compus din mai multe încăperi decât cele reținute de instanța de apel. Pentru a se constata dacă imobilul este un imobil nou în raport cu cel preluat, ar fi fost necesar să se efectueze o expertiză, care să aibă în vedere criteriile stabilite de art. 19 din Legea nr. 10/2001 și care să stabilească dacă între imobilul existent și cel preluat există diferențe de natură a considera că imobilul este unul nou.

Față de cele expuse, Înalta Curte constată că instanțele nu au lămurit toate împrejurările de fapt, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri, date cu o greșită aplicare a legii. De aceea, se va casa decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel La rejudecare se va verifica structura acționariatului societății comerciale notificate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în funcție de care se va determina dacă aceasta poate fi obligată, conform Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii. Se vor administra probele necesare, inclusiv expertiză tehnică, pentru a se verifica dacă, prin raportare la imobilul preluat, față de criteriile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 10/2001, imobilul prezent este un imobil nou, pentru care nu se poate dispune restituirea în natură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei civile nr. 311A din 5 mai 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2007.