ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1610
din 16 decembrie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, reclamanta M.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană
de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 8032 din 1 septembrie 2003, emisă de
pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea formulată, în calitate de soție
supraviețuitoare, cu privire la recunoașterea și acordarea drepturilor
prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada stagiului militar efectuată
într-un detașament de muncă, ca lucrător la căile ferate, de către soțul M.Z.
Instanța învestită, soluționând
cauza, a pronunțat sentința nr. 45 din 16 februarie 2004, prin care a respins
acțiunea reclamantei, reținând că nu s-a făcut dovada efectuării stagiului
militar în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului
Muncii.
A mai reținut instanța, că U.M. 04992, menționată în
livretul militar, figurează la poziția 27 din tabelul cu evidența garnizoanelor
și unităților militare cu profil economic din cadrul Ministerului Apărării
Naționale și ca atare, nu intră sub incidența Legii nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta, susținând că unitățile militare de muncă la căile
ferate erau practic, identice cu detașamentele de muncă din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, astfel că soțul său s-a aflat în situația
prevăzută de art. 1 din lege, pe durata efectuării stagiului militar.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din
Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana care a
efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, pe perioada 1950 - 1961.
În raport cu aceste dispozițiuni, în
mod corect a reținut prima instanță, că perioada de stagiu militar fiind
efectuată într-o unitate cu indicativ militar, din subordinea Ministerului
Apărării Naționale, nu intră sub incidența legii menționate care se referă
exclusiv la persoanele care au prestat serviciul militar în detașamente de
muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.
În consecință, urmează a se respinge
prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.I.,
împotriva sentinței nr. 45 din 16 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel
Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 februarie 2005.