ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3086/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3605 la 9 septembrie 2002 la Tribunalul Tulcea, reclamanta A.D.R.R.D.B., a chemat în judecată pe pârâta SC L. SRL Mineri, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să restituie suma de 217.029.957 lei și penalitățile aferente, sume acordate în baza contractului de ajutor financiar, cu plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de asistență financiară, încheiat între cele două părți, pârâta trebuie să implementeze proiectul „Bază de recepție grâu aferentă morii din satul M.”, beneficiind de asistență financiară nerambursabilă acordată din F.N.D.R.

Întrucât pârâta a realizat angajarea contribuției locale în proporție de 71,5%, în timp ce fondurile publice au fost plătite la 90% din valoarea asistenței financiare, rămânând de restituit suma de 217.029.957 lei. Prin sentința civilă nr. 1379 din 8 octombrie 2003, Tribunalul Tulcea a admis acțiunea așa cum a fost formulată, reținând că pârâta, în calitate de beneficiar al finanțării avea obligația să implementeze întocmai și la timp proiectul finanțat, cheltuind în realitate suma de 7.017.867.235,66 lei până la data de 20 noiembrie 2001, dată la care trebuia finalizat proiectul. Instanța a reținut că față de valoarea totală a cheltuielilor eligibile efectuate de pârâtă în sumă de 6.507.025.056 lei, aceasta trebuia să beneficieze de fonduri publice în sumă de 1.017.698.719,42 lei, fapt ce atrage restituirea sumei de 219.013.780,58 lei, la care s-au adăugat penalitățile de întârziere calculate, conform art. 26 alin. (3) din contract.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând în esență următoarele: - instanța de fond a omis să examineze dispozițiile Cap. III din contract, care se referă la durata contractului și a proiectului; - greșit instanța de fond nu a luat în calcul cele două sume de 510.843.179 lei și 793.671.864 lei. Prin decizia nr. 73 din 4 martie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins apelul pârâtei ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta SC L. SRL Mineri. Cu ocazia soluționării recursului instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate.

Examinând excepția invocată, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. În motivarea recursului să pârâta nu indică vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și critică hotărârile pronunțate în cauză doar pentru greșita apreciere a probelor. Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate cere în situațiile limitativ enumerate, numai pentru motive de nelegalitate. Cum prin recursul declarat pârâta SC L. SRL decizia atacată este criticată numai sub aspectul greșitei aprecieri a probelor, iar nu pentru vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., fapt care echivalează cu o nemotivare a recursului în sensul art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să constate că acest recurs este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC L. SRL Mineri, împotriva deciziei nr. 73/ COM din 4 martie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.