ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 192/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 8 din 13
ianuarie 2003, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta
Fundația P.C., în contradictoriu cu Direcția Generală a Vămilor - Direcția
Regională Vamală Interjudețeană Iași, a anulat decizia nr. 1207 din 16 iulie
1999, precum și actele de constatare nr. 62 - 71 din 2 februarie 1999, emise de
Biroul Vamal Iași.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs, Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași, criticând-o
pentru nelegalitate.
Curtea Supremă de Justiție, secția
de contencios administrativ, prin decizia nr. 2483 din 24 iunie 2003, a admis
recursul declarat de pârâtă, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre
rejudecare, la aceeași instanță, pentru omisiunea instanței de a cita în proces,
Biroul Vamal Iași.
După rejudecare, Curtea de
Apel Iași, prin sentința civilă nr. 158 din 10 noiembrie 2003, a admis acțiunea
formulată de reclamantă și a anulat actele administrative atacate, reținând că
nu s-a dovedit încălcarea cerințelor art. 6 din O.G. nr. 26/1993.
Împotriva acestei ultime
soluții a declarat recurs, Direcția Regională Vamală Iași, în numele
Autorității Naționale a Vămilor.
În motivele de recurs se
susține în esență că bunurile importate în regim de scutire de plata taxelor
vamale, nu au fost cuprinse în patrimoniul reclamantei și nici înregistrate în
evidența contabilă proprie, încălcându-se prevederile O.G. nr. 26/1993.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 6
din O.G. nr. 26/1993, pentru ca bunurile donate să fie scutite de taxe vamale,
trebuie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice și înregistrate în evidența
contabilă proprie.
Din actele dosarului de fond
rezultă că cererea adresată Administrației Finanțelor Publice, în vederea
eliberării de copii de pe bilanțurile pe anii 1991 - 1998, probează existența
acestora.
Împrejurarea că aceste acte
nu au fost expediate, pentru faptul că Administrația Financiară nu deține
documente mai vechi, nu poate fi apreciată, ca fiind culpa reclamantei.
În bilanțul contabil al fundației,
din 31 decembrie 1999, vizat de Administrația Financiară, sunt trecute
echipamentele de televiziune primite ca donații.
Aceeași situație o au și
mijloacele de transport, care figurează în patrimoniul fundației, întrucât
aceasta apare ca proprietar, atât în declarațiile vamale de import, cât și în
cărțile de identitate și certificatele de înmatriculare ale autoturismelor.
Pentru toate aceste bunuri
există note contabile și de inventar.
Hotărârea instanței de fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Direcția Regională Vamală Iași, în numele Autorității Naționale a Vămilor,
împotriva sentinței civile nr. 158/CA din 10 noiembrie 2003, a Curții de Apel
Iași, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 ianuarie 2005.