Ex-Roi de Grece și alții împotriva Greciei

Rezoluția ResDH(2006)5 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 noiembrie 2000 și 28 noiembrie 2002 (Marea Cameră) în cauza ex-rege a Greciei și altele împotriva Greciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 februarie 2006 în cadrul celei de-a 955-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare " Convenția"), având în vedere hotărârile definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate la 23 noiembrie 2000 și la 28 noiembrie 2000 noiembrie 2002 în cauza ex-rege a Greciei și altele și transmise la aceleași date Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 25701/94) îndreptat împotriva Greciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 octombrie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de fostul rege al Greciei și de opt membri ai familiei sale, și că Comisia a declarat cererea parțial admisibilă la 21 aprilie 1998, în ceea ce privește fostul rege al Greciei, sora sa, prințesa Irene și mătușa prințesa Catherine,

în ceea ce privește obiecțiunile lor referitoare la o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor lor în temeiul Legii 2215/1994 care prevedea exproprierea bunurilor private ale reclamanților fără nicio compensație, având în vedere că, în hotărârea sa din 23 noiembrie 2000, Curtea a declarat, cu cincisprezece voturi împotrivă, că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție faptul că absența oricărei compensații pentru privarea de bunuri a reclamanților a afectat, în detrimentul acestora din urmă, echilibrul corect dintre protecția proprietății și necesitățile de interes public; - a declarat, în unanimitate, că nu este necesar să se ia în considerare obiecțiile reclamanților sub aspectul art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din protocol nu a declarat în unanimitate că problema aplicării art. 41 nu era în stare și a fost rezervată în întregime; având în vedere că, în hotărârea sa din 28 noiembrie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 12 milioane EUR primului reclamant, 900 000 EUR celui de-al doilea reclamant și 300 000 EUR celui de-al treilea reclamant pentru prejudicii materiale ; 500 000 EUR celui de-al treilea reclamant în comun pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată,

inclusiv taxa pe valoarea adăugată și că aceste sume ar trebui majorate de la dobândă simplă la dobândă egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plata plății a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate în urma hotărârilor din 23 noiembrie 2000 și din 28 noiembrie 2002, având în vedere obligația ca Grecia să se conformeze în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție, având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârile Curții au fost difuzate rapid Ministerului Justiției și autorităților juridice competente ; de asemenea, acestea au fost traduse rapid și publicate pe site-ul oficial al Consiliului Național Juridic (www.nsk.gr) ; și având certitudinea că, la 5 decembrie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 28 noiembrie 2002, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Greciei,

acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)5 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 23 novembre 2000 et du 28 novembre 2002 (Grande Chambre) dans l’affaire ex-roi de Grèce et autres contre la Grèce (adoptée par le Comité des Ministres le 22 février 2006, lors de la 955e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu les arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendus le 23 novembre 2000 et le 28 novembre 2002 dans l’affaire ex-roi de Grèce et autres et transmis au mêmes dates au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n o 25701/94) dirigée contre la Grèce, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 octobre 1994 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par l’ex-roi de Grèce et huit membres de sa famille, et que la Commission a déclaré la requête partiellement recevable le 21 avril 1998, en ce qui concerne l’ex-roi de Grèce, sa soeur, la princesse Irène et sa tante la princesse Catherine,

s’agissant de leurs griefs concernant une atteinte au droit au respect de leurs biens en raison de la loi 2215/1994 qui prévoyait l’expropriation des biens privés des requérants sans aucune compensation ; Considérant que dans son arrêt du 23 novembre 2000 la Cour : - a dit, par quinze voix contre deux, qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n o 1 de la Convention du fait que l’absence de toute compensation pour la privation des biens des requérants bouleversait, au détriment de ces derniers, le juste équilibre entre la protection de la propriété et les nécessités de l’intérêt public ; - a dit, à l’unanimité, qu’il n’était pas nécessaire d’examiner les griefs des requérants sous l’angle de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 ; - a dit, à l’unanimité, que la question de l’application de l’article 41 n’était pas en état et l’a réservé en entier ; Considérant que dans son arrêt du 28 novembre 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois, 12 000 000 euros au premier requérant, 900 000 euros au deuxième requérant et 300 000 euros au troisième requérant pour préjudice matériel ;

500 000 euros au trois requérants conjointement au titre des frais et dépens incluant la taxe sur la valeur ajoutée et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite des arrêts du 23 novembre 2000 et du 28 novembre 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Grèce de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que les arrêts de la Cour avaient été rapidement diffusés au Ministère de la Justice et aux autorités juridiques compétentes ; ils ont également été rapidement traduits et publiés sur le site Internet officiel du Conseil National Juridique ( www.nsk.gr ) ; S’étant assuré que le 5 décembre 2002, dans le délai imparti,

le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 28 novembre 2002, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Grèce, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.