ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7304/2004

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la data de 9

mai 2002 pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul M.P. a chemat în judecată

pârâtul Statul român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata

sumei de 1.500.000 euro reprezentând daune materiale și morale.

În motivarea cererii reclamantul a arătat

că prin sentința penală nr. 113/1992 a Tribunalului Iași a fost condamnat la o

pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare iar

ulterior, ca urmare a declarării ca neconstituțional a art. 223 C. pen., s-a

procedat la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de gestiune

frauduloasă. În baza acestui nou temei juridic reclamantul a fost condamnat în

mod definitiv la 4 luni închisoare însă până în acel moment el executase deja

54 luni închisoare, deci 50 de luni pe nedrept.

Prin sentința civilă nr. 876 din 28

octombrie 2002, Tribunalul Iași a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că

dispozițiile art. 504 și art. 505 C. proc. pen. sunt inaplicabile, în cauză

nefiind vorba despre o condamnare greșită ci de schimbarea încadrării juridice.

Apelul declarat de reclamant împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 27 din 16

aprilie 2003 a Curții de Apel Iași.

Instanța de apel a reținut în esență că:

- acțiunea, astfel cum a fost

fundamentată de reclamant pe dispozițiile art. 504 și art. 505 C. proc. pen.,

cu referire la legislația europeană în materie, nu poate fi primită întrucât în

rejudecare el nu a fost achitat ci s-a schimbat încadrarea juridică, aplicându-se

o pedeapsă mai mică; în aceste condiții, una dintre premisele esențiale ale

acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 504 și art. 505 C. proc. pen. nu este

întrunită;

- reglementările internaționale (art. 3

din protocolul nr. 7 la convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului), sunt în același sens, referindu-se la o condamnare urmată de achitare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs nemotivat în drept reclamantul, criticile formulate permițând însă

încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că

instanțele au încălcat prevederile art. 504, art. 505 și art. 458 C. proc. pen.,

precum și legislația internațională în materie.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Curtea reține că recursul este nefondat.

Ambele instanțe au reținut în mod corect

că solicitarea reclamantului nu poate fi primită, în condițiile în care

dispozițiile art. 504 alin. (1) C. proc. pen. sunt neechivoce: „Persoana care a

fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei

suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă

de achitare”. Or, reclamantul nu a fost niciodată achitat, ci i s-a schimbat

încadrarea juridică, aplicându-i-se o pedeapsă mai ușoară, ceea ce are cu totul

altă semnificație și consecințe.

Pe de altă parte, invocarea prevederilor

art. 458 C. proc. pen., referitoare la aplicarea din oficiu a legii penale mai

favorabilă, nu are nici o legătură cu dispozițiile art. 504 și art. 505 din

același cod în contextul acțiunii civile formulate de reclamant.

În fine, în mod corect instanța de apel a

reținut că toate reglementările internaționale (inclusiv Convenția Europeană a

Drepturilor Omului) au în vedere ca temei al răspunderii patrimoniale a

statului achitarea celui în cauză, iar nu o simplă schimbare de încadrare

juridică, așa cum este cazul în speță.

În consecință, cum hotărârile pronunțate

sunt pe deplin legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform

prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul M.P. împotriva deciziei civile nr. 27 din 16 aprilie 2003 a

Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 decembrie 2004.