ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2675/2005

Asupra recursului de față, Din actele dosarului, constată următoarele: Prin rechizitoriul din 3 iulie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, inculpatul O.K.I. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și art. 174 și art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1364 din 28 octombrie 2004, a condamnat pe sus-numitul inculpat, pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și e) C. pen., prin schimbarea de încadrare din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa detențiunii pe viață, pentru infracțiunea de lipsire de libertate, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în cazul privind pe partea vătămată B.F., la 15 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., în cazul privind martora G.S., la 10 ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 și art. 34 lit. a) C. pen., să execute pedeapsa detențiunii pe viață.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 13 decembrie 2002 la zi. De asemenea, s-a luat act că martora G.S. nu s-a constituit parte civilă și că partea civilă B.A. și-a retras cererea de constituire de parte civilă. Totodată a obligat pe inculpat la plata sumei de 12.370 Euro, despăgubiri către partea civilă C.V.F. din Elveția și a respins cererea de acordare a daunelor morale formulată de aceeași parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 50 milioane lei. În fapt s-au reținut următoarele: La data de 31 martie 2002, în jurul orelor 1,00, la punctul de frontieră aflat între Italia și Elveția (autostrada Chiasso-Brogeda) trei agenți ai poliției vamale elvețiene l-au oprit pe inculpatul O.K.I.

care se afla la volanul unui autoturism marca Mercedes-Benz cu numere de înmatriculare germane. După verificarea actelor de identitate s-a procedat la percheziția autoturismului și la percheziția corporală a inculpatului, fiind descoperit în posesia acestuia un cuțit în formă de fluture, a cărui deținere este ilegală pe teritoriul Elveției. Între inculpat, pe de o pate și agenții poliției vamale B.A., B.M., F.D. pe de altă parte, a izbucnit cu această ocazie o altercație, în urma căruia O.K.I. a reclamat autorităților judiciare elvețiene că a suferit mai multe leziuni precum și faptul că i-a fost sustrasă suma de 200 Euro. După incident, O.K.I. a luat hotărârea de a se răzbuna împotriva agenților de poliție vamală implicați în conflict.

Pentru realizarea scopului propus, inculpatul a început să caute persoane dispuse să îl ajute și care să aibă experiență în executarea unor infracțiuni la comandă. Cu ocazia unei călătorii efectuate în România, O.K.I. i-a cunoscut pe numiții M.D. și M.V., prin intermediul cărora inculpatul a avut în luna iulie 2002, în orașul Constanța, o întâlnire cu cetățenii moldoveni M.A., A.R., M.V. și M.S. În discuțiile purtate cu aceștia, inculpatul le-a precizat că este dispus să plătească persoanelor ce-l vor ajuta să se răzbune facilitându-le intrarea în R.F.G., prin intermediul unor invitații scrise. Ulterior, în mod constant, O.K.I. a purtat discuții telefonice din R.F.G. cu cetățeanul moldovean M.S.

la un post telefonic din republica Moldova (Chișinău) pentru a se interesa de sosirea pe teritoriul german a persoanelor dispuse să-l ajute. În urma unei astfel de discuții telefonice, inculpatul a fost anunțat de numitul M.S. că în R.F.G. a sosit un anume B.A., cetățean rus, cazat la hotelul E. din orașul Offenbanch pe Main. Inculpatul a luat legătura cu acesta și având în vedere că a fost anunțat de numitul M.S. că persoanele care aveau invitații trimise de el nu se pot deplasa în R.F.G., a hotărât să apeleze numai la ajutorul cetățeanului rus, cu care s-a întâlnit în acest scop. Pe parcursul urmăririi penale nu s-a putut stabili cu certitudine suma exactă pe care inculpatul a promis-o lui B.A.

pentru a-l ajuta, dar din discuțiile purtate a aflat că acesta a luptat în războiul din Afganistan și este specializat în executarea de infracțiuni la comandă (de altfel potrivit fotografiei realizate de către poliția elvețiană, ca și din descrierile inculpatului reiese că B.A. are o înălțime de circa 1,85 - 1,90 m și o constituție atletică). La data de 3 decembrie 2002, inculpatul, însoțit de numitul B.A., s-a deplasat cu un autoturism închiriat spre localitatea Ponte Capriasco – Elveția. În jurul orelor 20,00-21,00, cei doi au sosit în localitatea elvețiană și după ce au identificat imobilul în care se afla apartamentul numitului B.A., s-au deplasat la ușa de intrare unde au sunat. După ce ușa locuinței le-a fost deschisă, inculpatul împreună cu B.A.

au imobilizat victima B.F. și martora G.S. aflate în interiorul locuinței. Inculpatul a reproșat în mod violent victimei B.F. că soțul ei l-a lovit și i-a sustras suma de 200 Euro. Din interiorul locuinței, inculpatul a telefonat soției sale O.C. atât de pe telefonul mobil al victimei cât și de pe postul telefonic fix. Deoarece nu l-a găsit pe numitul B.A. pentru a se răzbuna pe acesta, inculpatul i-a făcut semn lui B.A. să suprime viața victimei, act realizat de acesta prin aplicarea unei lovituri de cuțit în zona gâtului ce a produs lezarea pachetelor vasulare cervicale și a traheei cervicale cu consecințe letale. După săvârșirea faptei cei doi au plecat din apartament lăsând-o pe martora G.S.

imobilizată și în aceeași noapte au părăsit teritoriul Elveției. Așa cum rezultă din declarația martorei G.S., discuțiile s-au purtat în limba germană, engleză, rusă. Imediat după ce a fost sesizată, poliția elvețiană a declanșat investigațiile. În baza probelor administrate: cercetarea la fața locului, verificarea listingului de apeluri formate de la telefonul mobil al victimei și de la telefonul fix din apartament, ca și audierea martorei G.S. care a recunoscut după fotografie pe inculpat și persoana ce a executat omorul au fost identificați ca autori ai faptei deduse judecății: O.K.I. și B.A., cetățean rus (nu s-a putut stabili cu certitudine dacă aceasta este sau nu adevărata sa identitate).

În raport de comportamentul violent al inculpatului ca și de circumstanțele în care a fost comis omorul, de natură a produce un sentiment de oroare și teamă, martora prezentă la săvârșirea faptelor a solicitat autorităților judiciare elvețiene protecția persoanei sale, cerere ce a fost admisă de acestea. În consecință, declarațiile date în fața autorităților competente din Elveția, transmise ulterior Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție în vederea preluării și definitivării urmăririi penale față de O.K.I., martora apare cu inițialele G.S., datele relative la numele și domiciliul acesteia aflându-se în plic sigilat în dosarul cauzei la dispoziția instanței. Întrucât inculpatul a obținut prin intermediul unei comunicări oficiale numele și adresele exacte ale celor trei vameși împotriva cărora intenționa să se răzbune, autoritățile competente elvețiene au solicitat autorităților judiciare române ca numele și domiciliul martorei G,S.

să fie protejate. În drept faptele inculpatului, în condițiile în care au fost săvârșite au fost caracterizate ca infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și e) C. pen. S-a stabilit că asemenea activități ale inculpatului, indiferent dacă au fost ori nu în raport direct de cauzalitate cu decesul victimei, caracterizează latura obiectivă a formei de participație a coautoratului. Motivează tribunalul că pentru existența acestei forme de participație este suficient ca activitatea fiecărui inculpat să se afle într-o unitate indivizibilă cu a celuilalt și împreună să conducă la suprimarea vieții victimei, ceea ce în cauză s-a dovedit cu prisosință.

Faptul că inculpatul nu a lovit cu cuțitul nu infirmă caracterizarea faptelor lui, alături de celălalt, ca activitate de coautorat de vreme ce prin acțiunile lui a contribuit la imobilizarea victimei și înfrângerea rezistenței și posibilității sale de apărare, a dirijat modul de operare în timp ce coautorul a executat la comandă dispozițiile date de inculpat. În acest mod ambii inculpați au acționat simultan și conjugat pentru suprimarea vieții victimei, rezultat prevăzut și dorit ori acceptat de fiecare din ei. De asemenea s-a stabilit că inculpatul a premeditat săvârșirea omorului, pe care l-a săvârșit în condițiile menționate prin cruzimi și asupra unei femei gravide, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și e) C. pen.

Pentru motivele de mai sus a schimbat încadrarea juridică a faptei de omor reținută în sarcina inculpatului în dispozițiile art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și e) C. pen. Cât privește latura civilă instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 12.370 Euro, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.V.F. din Elveția. Referitor la cererea de acordare a daunelor morale s-a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral suferit de C.V.F. din Elveția, prin moartea victimei, B.F., durerea pricinuită aparținând soțului său. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul și partea civilă C.V.F. din Elveția. Prin apelul său, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate, întrucât, în privința primei fapte singura acțiune fizică a săvârșit-o unui terț, iar cu privire la cea de-a doua faptă, nu există nici un element din care să rezulte că agresorii cunoșteau că victima este însărcinată cu 2 gemeni.

Partea civilă nu a depus la dosar motive de apel și nici nu a fost reprezentată cu ocazia judecării apelurilor. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 1020/ A din 28 decembrie 2004, a respins ambele apeluri, ca nefondate, cu motivarea că instanța de fond a stabilit o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise, pedepsele au fost corect individualizate iar latura civilă, a fost corect rezolvată. Prin recursul declarat, inculpatul a formulat două motive de casare. Astfel: Prin primul motiv a susținut că instanțele au reținut greșit existența agravantei, prevăzute în art. 176 lit. e) C. pen., în sensul că omorul a fost săvârșit asupra unei femei gravide, întrucât, în speța de față, din nici o probă administrată nu se poate deduce concluzia că el a știut că victima era însărcinată.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se susține că instanțele în mod greșit au reținut agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., în sensul că omorul a fost săvârșit prin cruzimi, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 176 lit. a) C. pen. Se solicită înlăturarea acestor texte de lege și reducerea pedepsei. Asupra criticilor formulate prin recurs: Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanțele întemeindu-se pe probele administrate în cauză, au stabilit în mod corect situația de fapt expusă mai sus și implicit vinovăția inculpatului. În mod justificat, instanțele au considerat că fapta inculpatului se încadrează, în infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșit asupra unei femei gravide, prevăzută de art. 176 lit. e) C. pen., deoarece din desfășurarea faptelor, astfel cum au fost prezentate de martora G.S., rezultă elemente care să justifice reținerea că inculpatul a cunoscut starea de graviditate a victimei.

Astfel, martora G.S. a arătat că „Imediat ce au intrat în apartament cei doi bărbați și înainte să ne lege de scaune eu și F. i-am făcut să înțeleagă că aceasta din urmă este gravidă. Îmi amintesc foarte bine acest lucru deoarece F. și-a ridicat propria ținută de gimnastică cu care era îmbrăcată, pentru a le arăta celor doi bărbați burta, spunându-le că era gravidă și făcând gest cu 2 degete că avea sarcină generală. De asemenea, le-a arătat și cartea de pe masă referitoare la sarcină, deschisă la capitolul care descria a 8-a săptămână a sarcinii”. Martora a adăugat că „este evident că cei doi bărbați au înțeles perfect că F. era gravidă, deoarece F. a spus-o și a arătat-o foarte clar”. În această situație fapta inculpatului fiind corect încadrată în art. 176 lit. e) C. pen., primul motiv de casare urmează a fi respins.

Instanțele au considerat însă greșit că omorul a fost săvârșit prin cruzimi în sensul agravantei prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen. Potrivit art. 176 lit. a) C. pen., omorul este deosebit de grav atunci când este săvârșit cu cruzimi, adică prin producerea unor suferințe grele, prelungite, victimei, datorită modului feroce în care inculpatul a înțeles să realizeze infracțiunea. Prin urmare, în înțelesul acestui text de lege, săvârșirea unui omor cu cruzimi presupune acțiuni de natură să pricinuiască victimei suferințe grele, ce depășesc limita celor inerente oricărei acțiuni de ucidere. În speță, condițiile amintite nu sunt îndeplinite, deoarece, așa cum rezultă din probe, fapta de a ucide victima prin aplicarea unei lovituri de cuțit și care a fost direct și sigur mortală, demonstrează, prin însăși modalitatea ei, că făptuitorul nu a acționat în așa fel încât să cauzeze alte suferințe decât cele caracteristice unei morți violente.

În ceea ce privește profunda indignare, sentimentul de oroare stăruit de faptă, ele nu pot avea relevanță asupra încadrării juridice a unor asemenea fapte numai dacă se datorează însuși modului feroce în care s-a comis omorul, deci numai atunci când este consecința directă a acțiunii concrete de ucidere pe care făptuitorul a desfășurat-o, nu și în situația când, așa cum este cazul în speță, sentimentul de oroare a fost determinat de împrejurări ce exced latura obiectivă a faptei. În această situație agravanta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., nefiind întrunită, infracțiunea de omor săvârșită de inculpat trebuia încadrată în dispozițiile art. 174 și art. 175 lit. a) și art. 176 lit. e) C. pen.

Sub acest aspect soluția pronunțată este nelegală. Față de cele expuse, recursul inculpatului urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate, în ce privește latura penală a cauzei. Drept urmare, ținând seama de cele de mai sus, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. e) C. pen. În cadrul prevederilor acestui text de lege, se apreciază corespunzătoare pedeapsa detenției pe viață, reținându-se alături de gravitatea deosebită a faptei și accentuatul grad de pericol social al inculpatului, care, cu deosebită persistență, a săvârșit omorul. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 13 decembrie 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul O.K.I. împotriva deciziei penale nr. 1020/ A din 28 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 1364 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață, în pedepsele componente, după cum urmează: - detențiunea pe viață aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și e) C. pen.; - 15 ani închisoare, aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

(victimă B.F.); - 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (martora G.S.). În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracțiunii de omor deosebit de grav din infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și e) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) și art. 176 lit. e) C. pen., texte de lege, în baza cărora îl condamnă pe inculpatul O.K.I. la pedeapsa detențiunii pe viață. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume, detențiunea pe viață.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 decembrie 2002, la zi. Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2005.