ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1148/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 3

februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3949/2004, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, printre altele, a menținut starea de arest a inculpatului B.N.,

aflat în Penitenciarul București, respingându-se cererea de revocare a măsurii

arestării preventive formulată de acest inculpat.

Pentru a se pronunța această

încheiere, instanța a reținut în esență că temeiurile care au stat la baza

arestării inculpatului subzistă și se impune în continuare privarea acestuia de

libertate, iar lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru

ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei dedusă judecății,

creându-se astfel un sentiment de insecuritate în rândul societății civile.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat revocarea

măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu

sunt probe care să ateste că a comis infracțiunea de omor.

Recursul declarat, este

nefondat și se va respinge.

Așa cum rezultă din actele

aflate la dosar, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în stare de arest preventiv,

pentru infracțiunea de omor, iar succesiv s-a menținut starea de arest a

acestuia.

S-a reținut că, la data de

11 septembrie 2001, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool,

inculpatul B.N. a lovit-o în mod repetat cu o rangă și un cuțit pe victima A.G.,

provocându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia.

Inculpatul, prin sentința

penală nr. 1191 din 27 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de omor și în stare de recidivă postexecutorie, prevăzut de art. 174

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Susținerea

recurentului-inculpat că nu a comis infracțiunea de omor și prin urmare, în mod

greșit a fost condamnat pentru comiterea acestei infracțiuni, iar menținerea sa

în stare de arest nu se justifică, se constată că nu este întemeiată.

Față de actele dosarului și

având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite,

periculozitatea demonstrată de inculpat prin modul concret prin care a comis

infracțiunea, că este recidivist, Înalta Curte constată că se mențin temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art. 143 și

art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., că a intervenit și o hotărâre de

condamnare, astfel că se justifică încheierea instanței de apel de a se menține

măsura arestării preventive luată prin încheierea din 3 februarie 2005.

În consecință, urmează ca

recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 189

și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.N., împotriva încheierii din 3 februarie 2005

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze cu Minori și

Familie, pronunțată în dosarul nr. 3949/2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 februarie 2005.